Marele Birlic, geniul comediei românești, ar fi împlinit 118 ani. Suferința care i-a măcinat existența: „Mergea des la mormântul soției pentru a-i citi ziarul”
Marele Birlic, așa cum era cunoscut celebrul actor Grigore Vasiliu, a fost un geniu al comediei românești, însă viața personală nu a fost atât de de dulce și plină de succes precum rolurile pe care le interpreta. Pe numele lui real - Grigore Vasiliu s-a născut cu un talent greu de egalat, lucru pe care l-a confirmat însăși Radu Beligan, dar și milioanele de români care i-au urmărit piesele de teatru și proiectele cinematografice. A avut, însă, o viață plină de drame.
Grigore Vasiliu, cunoscut de publicul larg drept Marele Birlic, s-a născut la Fălticeni, într-o zi de 24 ianuarie 1905. Anul acesta, pe 24 ianuarie, se împlinesc 118 de la nașterea sa, iar pe 14 februarie se împlinesc 53 de la moartea sa.
Marele Birlic era o persoană plină de viață, îi plăcea mereu să facă glume, iar în adolescența sa era mereu pus pe șotii, astfel că el era cel care stârnea amuzamentul prietenilor și colegilor, practic, sufletul petrecerii. Și-a dorit să fie clovn, asta a fost cea mai mare dorință a sa, însă tatăl lui l-a îndrumat către cariera de actor.
Marele Birlic nu se gândea vreodată că va ajunge un geniu al comediei românești, însă viața l-a dus către o lume la care nu visa. Chiar dacă și-a dorit să facă parte din lumea circului, el a îmbrățișat meseria de actor, astfel că nu i-a luat mult să devină popular, fiind talentat de mic copil. „Nici prin gând nu mi-a trecut vreodată să mă fac actor”, a spus cândva Grigore Vasiliu-Birlic.
Grigore Vasiliu a absolvit Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, chiar în prima promoţie a instituției.
„Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia… Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă”, povestea scriitorul Eugen Dumitriu despre Grigore Vasiliu în cartea „Oraşul Muzelor”.
Cu toate că a devenit un mare actor de comedie, Marele Birlic a dat la Conservator şapte ani la rând până a fost, în sfârşit, admis. Grigore Vasiliu și-a dorit foarte mult să urmeze studiile Conservatorului de Artă Dramatică din Cernăuţi, dorință care, până la urmă, și-a îndeplinit-o.
„Eram peltic şi scuipam când vorbeam”, mărturisea, în urmă cu câteva decenii, Grigore Vasiliu Birlic.
După ce a fost admis la Conservatorul din Cernăuți, Marele Birlic s-a mutat la Conservatorul din Bucureşti, după care a început să joace pe scena Teatrului Vesel, unde s-a făcut remarcat pentru rolurile sale de comedie. De altfel, aici a și primit rolul principal în comedia bulevardieră franţuzească „Birlic”, în care a interpretat rolul funcţionarului Perjoiu. Așadar, după marele succes al interpretării sale, actorul a devenit celebru ca și Grigore Vasiliu-Birlic.
„Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale”
Înfățișarea l-a ajutat foarte mult în cariera sa, căci rolurile pe care le-a interpretat i-au venit mănușă. Slab, înalt, cu ochii mari, Marele Birlic stârnea amuzament doar cu chipul lui, unde mai pui că juca perfect în piesele de teatru. Era cu adevărat o revelație pe scenă.
„Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic. (…) Lawrence Olivier spunea că actorul sculptează în zăpadă… Aşa s-a întâmplat şi cu Birlic: şi-a sculptat în zăpadă marile roluri. El a fost în primul rând actor de teatru”, spunea, la un moment dat, regretatul Radu Beligan despre Marele Birlic.
Nu a avut parte de dragoste
Căsătorit de două ori, prima dată a rămas văduv după ce actriţa Angela Mateescu a murit din cauza unei boli grave. După dispariția partenerei sale de viață, Marele Birlic mergea des la mormântul soției să-i citească ziarul, lucru mărturisit inclusiv de geniul comediei românești.
„E drept că la stabilirea lui în București nu se prea uita nici o femeie la el, nefiind întocmai pe viață... Singura care a deschis atunci ochii pe el, care l-a băgat în seama, a fost olteanca Angela Mateescu, de la Oboga, pe care a apucat-o actriță bretonată în începuturile ei la Naționalul craiovean. Ea s-a indurat de el, atunci când nu era făcut, și l-a luat de bărbat. Probabil, intuindu-i strălucitul viitor.
Mai înaltă cu un cap că el și subțire trestie, că să-i fie sergent-major la toate capriciile și viciile ce-l năvăleau samavolnic. Jocurile de noroc cu toatele, cursele de cai în întregime, trap, galop.
Vedete cabaline la trap: "Avion", "Monte Carlo", "Jepa", "Flinta", "Rac", "Hoțoman"... Cu coama în vânt: "Zagreb", "Bar", "le Duc", "Boer Bibi", "Periș", "Baba Novac"...Datorita harului sau divin, bunătății sale, galant cum era, Angela a avut toate satisfacțiile unei vieți îmbelșugate, fără a râvni la ceva, încontinuu îmbrățișată de farmecul lui.
Nu pot afirma că nu s-a uitat în ochii altei femei, fiind afemeiat din născare. A plăcut femeilor datorită căldurii sale sufletești și pentru felul în care înțelegea să le înveselească, mult mai mult că actorii prim-amorezi.”, arată scriitoarea Gaby Michailescu în cartea “Birlic”.
Ulterior, el s-a căsătorit cu Valeria Nanci, actriţa pe care a avut-o parteneră în filmul „Titanic Vals” (1964) şi în piesa „Topaze”, de Marcel Pagnol, în regia lui Constantin Dinischiotu, jucată la Teatrul Naţional din București, începând cu anul 1968.
Personajele din Caragiale, interpretate fabulos de Birlic
De-a lungul carierei sale, Grigore Vasiliu-Birlic a interpretat 13 personaje din opera lui Ion Luca Caragiale.
„Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre. Şapte roluri în cele patru comedii.”, mărturisea Birlic despre Caragiale.
A interpretat, pe rând, personaje celebre: Crăcănel şi Candidatul în „D-ale carnavalului”, Spiridon şi Rică Venturiano în „O noapte furtunoasă”, Brânzovenescu şi Dandanache în „O scrisoare pierdută”, Coana Efimiţa în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, Lefter Popescu în „Două loturi”, Costăchel Gudurău în „Telegrame”.
Memorabil și în filme
A debutat în fim în 1935, în comedia „Bing-Bang” și s-a remarcat în lumea cinematografului într-o serie lungă de filme, de la „Vizita” şi „Lanţul slăbiciunilor” (1952), până la „Post-restant” (1961), regia Gheorghe Vitanidis, „Paşi spre lună” (1963), regia Ion Popescu-Gopo (alături de Radu Beligan şi Florin Piersic), „Titanic vals” (1964) de Tudor Muşatescu, regia Paul Călinescu sau „Steaua fără nume” (1966), regia Henri Colpi.
Dacă punem la socoteală și numeroase roluri în piese de teatru radiofonic, nu e de mirare că a fost recompensat, în 1953, cu titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă”, cu titlul de Artist al Poporului, iar în 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Marele Birlic a murit în 1970, într-un spital din România, măcinat de o boală incurabilă. A jucat la Teatrul Vesel până în 1940, însă a urcat pe alte scene de teatru memorabile. Și-a cheltuit mare parte din avere la jocurile de noroc. O întâmplare memorabilă este din 1959, când se afla în Franța, unde i-a fost trimisă o sumă considerabilă de bani, căci atunci când filmul "Telegrame" a fost nominalizat la Palme d'Or la Cannes, Birlic, ca membru în delegaţia română, a stat mai mult în cazinou, iar în două trei zile ajunsese ... Lefter Popescu!
