Marele zeu pe care îl adorau dacii! Îi proteja de dezastre și furtuni. Grota în care ar fi trăit
În lumea spirituală a dacilor, fiecare furtună aducea cu sine nu doar tunete și fulgere, ci și o ocazie de venerare a unei divinități puternice: Gebeleizis, cunoscut și sub numele de Nebeleizis. Considerat de unii istorici drept zeul suprem al geților, Gebeleizis era privit ca un stăpân al cerului și al furtunilor, protector al aristocrației și războinicilor. Ritualurile dedicate acestuia reflectau legătura profundă a dacilor cu natura și dorința lor de a înțelege și controla forțele dezlănțuite ale cosmosului.
Marele zeu pe care îl adorau dacii! Îi proteja de dezastre și furtuni
Potrivit filosofului Mircea Eliade, ritualurile practicate de daci în timpul furtunilor aveau o semnificație dublă: pe de o parte, ele reprezentau o încercare de a alunga puterile demonice ascunse în nori, iar pe de altă parte, un act de sprijin pentru Gebeleizis, zeul tunetelor și al fulgerelor. În volumul „De la Zamolxis la Genghis-han”, Eliade îl descrie pe Gebeleizis ca fiind un zeu al cerului și patron al clasei militare, în timp ce Zamolxis reprezenta dimensiunea mistică și inițiatică a spiritualității dacice.
Istoricul Ion Horațiu Crișan îl completează pe Eliade, subliniind că Gebeleizis era reprezentat ca un personaj masculin, fie călare și înarmat, fie așezat pe un tron, simbolizând puterea și autoritatea. Atributul său principal era cerul, adesea reprezentat de vultur, simbol al dominației divine și al legăturii cu cosmosul.
Una dintre cele mai fascinante practici atribuite dacilor era tragerea săgeților spre cer în timpul furtunilor, un gest menit să amenințe spiritele rele ascunse în nori și să aducă sprijin divin. Acest ritual, unic în cultura antică, reflecta credința dacilor într-o relație activă cu zeii lor, o relație în care oamenii și divinitățile colaborau pentru a înfrunta forțele naturii.
Dincolo de venerarea zeilor, dacii își luaseră și măsuri practice pentru a se proteja de fenomenele naturale extreme. Potrivit legendelor, cetățile dacice erau construite în locuri strategice, ferite de riscul inundațiilor sau al altor dezastre. Această combinație de credință spirituală și precauție practică subliniază adaptabilitatea și înțelepciunea acestui popor.
Arheologii și lingviștii au asociat numele Gebeleizis cu „zeul cerului furtunos”, similar altor divinități din panteonul popoarelor indoeuropene. Gebeleizis pare să fie echivalentul zeilor primordiali ai cerului, prezenți în diverse mitologii europene, ca Zeus sau Perun. Această conexiune subliniază influențele culturale comune și rolul central al cerului ca simbol al puterii divine și al ordinii cosmice.
„Am mai aflat apoi și următoarea legendă: zice că în vremile de demult nu locuiau oamenii pe munți și pe dealuri, ci locuiau cu toții la șes și lucrau pământul. A venit însă vremea când a fost potop și au fost crescând apele și, văzând că apele tot cresc, oamenii cei mai cu putere și cu dare de mână și-au căutat locuri ridicate și s-au socotit cum ar face ca să scape de potop. Astfel au ales câțiva și vârful acesta de la Piatra roșie, care fiind numai de piatră nu putea fi teamă, că îl va strica apa. Ei apoi s-au pus și au mai zidit și din vârf în sus ca să fie și mai departe de apă, în chipul acesta s-a făcut cetatea aceasta ca și altele de pe alte locuri“, relata, în 1887, în „Telegraful Român”, preotul Ioan Popovici. Acesta a fost unul dintre primii români care au cercetat cetatea dacică Piatra Roșie și au scris despre ea, conform adevărul.ro.
Locul unde s-ar fi ascuns zeul
Piatra Craiului este un masiv montan situat în Carpații Meridionali, în România, cunoscut pentru peisajele sale impresionante și biodiversitatea sa. Munții Piatra Craiului sunt formați din calcar, ceea ce a dat naștere la o serie de peșteri, defilee și alte forme de relief spectaculoase. Zona este, de asemenea, bogată în legende și mituri dacice, fiind un loc sacru în credințele locale.
Legendele dacicilor spun că Gebeleizis ar fi avut un sanctuar în munții Piatra Craiului. Acesta era considerat un loc sacru, unde dacii veneau să aducă ofrande și să se roage zeului lor pentru protecție și prosperitate. Una dintre povești sugerează că Gebeleizis s-ar fi retras într-o grotă din Piatra Craiului, unde ar fi fost ultimul său refugiu. Această grotă ar fi fost un loc secret și sacru, cunoscut doar de preoții și conducătorii dacilor.
