Care este secretul plantelor care-i făceau pe daci neînfricați și extrem de fioroși în luptă
Pe câmpurile de luptă ale dacilor, unde curajul și furia războinică erau esențiale pentru victorie, un secret bine păstrat în spatele războinicilor feroce era consumul unor substanțe narcotice. Cercetările recente sugerează că aceste popoare războinice, inclusiv dacii, foloseau plante halucinogene pentru a le conferi energie și pentru a le intensifica stările de agresivitate, necesare în bătălii.
Consum ritualic și narco-cultură la geto-daci
În perioada pre-romană, triburile geto-dacice aveau o cultură războinică profund legată de spiritualitate și ritualuri. Unul dintre obiceiurile cele mai interesante era utilizarea cannabisului, un drog halucinogen care se crede că le era oferit de triburile scitice. Tradițiile tracice și scitice de utilizare a plantelor pentru a induce stări extatice sau de „furie sacră” au fost adoptate și de daci. Aceștia obțineau efectele halucinogene prin tehnica fumigațiilor, prin care semințele de cannabis erau aruncate în foc, iar fumul era inhalat, creând o stare de „veselească asemănătoare beției”, conform unei descrieri antice a istoricului Pomponius Mela, scriu cei de la Adevărul.
„Umblătorii prin fum” și comunicarea cu spiritele
Un alt aspect fascinant al acestei practici era asociat cu preoții daci. Aceștia erau considerați șamani sau vraci, fiind parte dintr-o categorie aparte numită „umblătorii prin fum” sau „călătorii prin nori”. Acest termen se referea la stările mistice induse de inhalarea fumului de cannabis, care permitea preoților să intre în transă și să comunice cu spiritele strămoșilor sau să prezică viitorul. Această practică mistică era un ritual religios, asociat cu divinitatea și cu legătura cu lumea de dincolo.
„Lingurițele” și narcoticele din război
În ceea ce privește războinicii daci, consumul de substanțe halucinogene nu se limita doar la ritualuri. Se crede că aceștia foloseau substanțe narcotice pentru a-și intensifica furia războinică înainte de bătălii. Potrivit cercetărilor recente, unii războinici germanici și daci purtau „lingurițe” speciale prinse de centură, folosite pentru a doza narcoticele înainte de luptă. Aceste lingurițe aveau un rol important, deoarece permiteau administrarea unei doze optime, destul de puternice pentru a induce furia necesară în luptă, dar suficient de mică pentru a evita riscul de supradozaj. Substanțele folosite includeau opium, cânepă, ciuperci halucinogene sau belladona.
Ciupercile halucinogene: muscarița și mătrăguna
Alături de cannabis, războinicii daci foloseau și alte substanțe pentru a-și amplifica stările de agresivitate și curaj. Printre acestea se numărau ciupercile halucinogene, în special muscarița, care era bine cunoscută pentru efectele sale psihoactive. Conform cercetătorilor, aceste ciuperci aveau rolul de a induce o stare de „furor heroicus” sau de „apetitus mortis”, adică o furie de luptă aproape supraomenească și o detașare față de frica de moarte.
Un alt ingredient al ritualurilor războinice dacice era mătrăguna, o plantă cu efecte narcotice puternice. Se considera că amestecul de mătrăgună cu alcool era folosit pentru a crea o stare halucinogenă care pregătea războinicii pentru întâlnirea cu moartea, având un efect de „anestezie spirituală”.
