Marile trădări din istorie. Horea, Cloșca și Crișan, dați pe mâna imperialilor
Pe data de 28 februarie 1785, Horea și Cloșca, doi dintre capii răscoalei țărănești din Transilvania, și-au găsit sfârșitul în mod groaznic lângă Cetatea Alba Iuliei, în locul numit „La Furci”.
Una dintre cele mai puternice răscoale țărănești din Europa a izbucnit pe 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, astăzi județul Hunedoara, când Transilvania se afla sub dominația Imperiului Habsburgic, una dintre superputerile europene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Răscoala a izbucnit ca urmare a condițiilor de trai a majorității populației transilvănene, formată din țărani iobagi, adică oameni fără drepturi, unelte vorbitoare ale stăpânilor feudali.
În ciuda faptului că Europa intrase deja în prima epocă industrială, iar libertatea socială, progresul tehnologic și științific și noile școli de gândire erau deja proeminente, 230 de familii de grofi (feudali unguri n.r) țineau în obscurantism și un fel de semi-sclavie o populație întreagă de iobagi.
„Mutilaţi şi ucişi chiar de domnii lor”
Majoritatea acestora erau de etnie română, care, deși era cea mai numeroasă, era o națiune fără drepturi sociale și religioase. În timp ce lumea se îndrepta spre modernism, iobagul transilvănean trăia încă în plin Ev Mediu, bătut, umilit, exploatat, mai ieftin ca o vacă sau un cal.
„Ţăranii erau supuşi la arbitrul şi justiţia implacabilă a domnului pământean, prinşi în jug ca animalele, pedepsiţi cu câte 50 până la 100 bastoane, scoşi de pe moşii, aruncaţi în lanţuri, trimişi şi uitaţi în închisorile comitatelor, mutilaţi şi ucişi chiar de domnii lor, dintre cari unii aveau şi dreptul de viaţă şi moarte asupra ţăranilor (...) ţăranul nu era decât un sclav, fără drepturi politice şi civile, condamnat chiar prin lege ca el niciodată să nu mai poată scutura jugul, declarat incapabil de a putea câştiga avere, lipsit de libertate personală şi lipsit chiar de dreptul da a se putea apăra în contra domnului său, pe care nu putea să-l cheme în judecată”, scria Ion Rusu Abrudeanu în lucrarea sa „Moţii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit”.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
