Mărturia cutremurătoare a femeii care s-a întors din lumea cealaltă: „Erau în jurul meu..”
Dragi cititori, Click! vă prezintă astăzi povestea femeii care trăia în păcat și desfrânare, însă care a avut parte de o trecere în neființă, unde a cunoscut Binele și Răul din lumea de dincolo.
Iată mărturia femeii care s-a întors din lumea cealaltă. Prin ce a trecut și ce învățături a tras, a povestit chiar ea și rămâne să descoperiți în cele ce urmează.
Povestea femeii care a cunoscut Iadul!
Pe TikTok a devenit virală experiența unei femei care ducea o viață în păcat. S-a îmbolnăvit de cancer și viața i-a fost pusă pe pauză.
„Am văzut în jurul meu diavoli care se bucurau. Eram atee și-l huleam groaznic și deseori pe Dumnezeu. Trăiam în rușine și preacurvie, însă preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier și m-a călăuzit spre pocăință.
În anul 1962 m-am îmbolnăvit grav de cancer și am stat bolnavă trei ani. Nu stăteam întinsă, lucram mult și mergeam la doctor, nădăjduind că voi găsi vindecare.
În ultimele șase luni slăbisem de tot, încât nici apă nu mai puteam să beau. De îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital și pentru că eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova și au hotărât să-mi facă operații. Dar, imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit.
Sufletul mi-a ieșit din trup și stătea între doi medici, și eu cu frică și groază priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac și intestinele îmi erau mâncate de cancer. Stăteam și mă gândeam de ce suntem două (...).
După aceea, am văzut că venise fratele meu, împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea șase ani și-l chema Andrei. A început să plângă și să zică: <<Mamă, mamă, de ce ai murit? Sunt încă mic. Cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată, și acum ai murit și tu.>>
După aceea am ajuns dintr-o dată acasă. Acolo era soacra mea de la prima căsătorie și sora mea. Pe primul meu soț îl părăsisem pentru că el credea în Dumnezeu. Începuse împărțeala lucrurilor mele. Trăisem în bogăție și lux, și toate acestea le dobândisem pe nedrept și prin desfrânare. (...).
„Își ascundea fața cu mâinile și plângea cu amar și se ruga, dar nu știu din ce motiv”
Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri. În vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am văzut în jurul meu diavoli care jucau și se bucurau. Deodată, m-am aflat în văzduh și vedeam cum zbor ca un avion. Am simțit că cineva mă ține și mă înalț din ce în ce mai mult.
Mă aflam deasupra orașului Barnaul. Apoi am văzut că orașul pierise, s-a făcut întuneric. După aceea am văzut că a început să apară iar lumină și, într-un final, s-a făcut lumină deplină. Așa de puternică, încât nu puteam să văd.
M-am așezat pe o respede neagră, cu lungimea de un metru și jumătate. Vedeam copaci cu tulpini foarte groase și frunziș bogat în culori. Între copaci erau case noi, dar n-am văzut cine locuia în ele.
Puțin mai încolo, am văzut că se plimba o femeie frumoasă și înaltă, îmbrăcată în veșminte împărătești, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Pășea atât de ușor, încât iarba nu se apleca sub pașii ei. Alături de ea mergea un tânăr care-i ajungea până la umeri. Își ascundea fața cu mâinile și plângea cu amar și se ruga, dar nu știu din ce motiv.
Mă gândeam că este fiul ei și m-am revoltat în mine pentru că nu-i e milă de el și nu-l ascultă. Se pare că acest tânăr era îngerul păzitor al acestei femei moarte. De asemenea, era evident cât de mult le pasă îngerilor de noi și de sufletele noastre, dar noi nu pricepem asta.
După cum se vede, rugăciunile lor nu vor fi ascultate dacă moartea ne găsește în păcate și nepocăiți. Când s-au apropiat de mine, tânărul a căzut la picioarele ei și a început să o roage fierbinte și îndurerat, cerându-i ceva. I-a răspuns, dar nu am putut înțelege. Când s-au apropiat de mine, voiam să-i întreb unde mă aflu.
În clipa aceea, femeia și-a încrucișat mâinile la piept și a înălțat privirea spre Cer și a zis: <<Doamne, unde va merge aceasta în starea în care se găsește?>>
Eu m-am înfricoșat și abia atunci am înțeles că murisem, și sufletul meu se află în cer și că trupul mi-a rămas pe pământ. Atunci, am început să plâng și să mă îndurerez, și am auzit o voce care a spus: <<Întoarce-o pe Pământ pentru faptele bune ale tatălui ei.>>
O altă voce a zis: <<M-am săturat de viața ei păcătoasă și mizerabilă! Am vrut să o șterg de pe fața Pământului, fără să se pocăiască, dar s-a rugat pentru ea tatăl său, așa că dați-i locul pe care-l merită!>>
Îndată am ajuns în Iad, unde au început să se târască spre mine șerpi de foc înfiorători, care vărsau flăcări și alte murdării spurcate. Duhoarea era insuportabilă. Acei șerpi s-au înfășurat în jurul meu și, totodată, au apărut în jurul meu viermi groși ca degetul, cu cozi care se terminau în ace și spini. Aceștia mi-au intrat în toate deschizăturile: în urechi, în ochi, pe mâini, peste tot și, în felul acesta mă chinuiau, iar eu țipam cu glas de fiară sălbatică.
Acolo nu exista nimeni care să mă ajute sau să-i fie milă de mine. Am văzut acolo o femeie care făcuse avort și a început să se roage la Domnul să aibă milă de ea. Acesta i-a răspuns: <<Tu n-ai vrut să mă recunoști pe Pământ! Ți-ai omorât copiii în pântec și, mai mult, le spuneai oamenilor: Nu trebuie să nașteți copii, copiii sunt de prisos.
Pentru mine nu există lucruri de prisos, pentru mine toate au rostul lor.>>
Către mine Domnul a zis: <<Eu ți-am dat boala ca să te pocăiești, dar tu m-ai hulit până la sfârșitul vieții și n-ai vrut să mă cunoși. Și, de aceea, nici eu nu te cunosc. Precum ai trăit pe Pământ, fără Dumnezeu vei trăi și aici!.>>
Deodată toate s-au schimbat și eu zburam undeva. Duhoarea s-a pierdut, a pierit și durerea îngrozitoare și, pe neașteptate, am văzut Biserica din locurile mele natale.
Ușile s-au deschis și a ieșit preotul îmbrăcat în veșminte albe. Stătea cu capul plecat și o voce m-a întrebat: <<Cine este acesta? Tu ziceai că e pomanagiu, dar el este păstor adevărat. Chiar dacă este mic în grad – preot obișnuit, mă slujește pe mine, și mai află alt lucru: dacă acesta nu-ți va citi rugăciunea de spovedanie, eu nu te voi ierta.>>
Atunci am început să mă rog: <<Doamne, întoarce-mă pe Pământ! Am un copil mic.>>
Domnul a răspuns: <<Știu că ai un fiu și-mi pare rău pentru el!>>
Îmi pare rău pentru el, am spus și eu. Și El a răspuns: <<Îmi pare rău pentru voi toți. De trei ori îmi pare rău. De la toți aștept să vă treziți din somnul păcatului. Să vă pocăiți și să vă reveniți.>>.
„În jurul meu se auzea jale mare și plânsetele multor oameni”
Aici a apărut Maica lui Dumnezeu pe care m-ai devreme am numit-o femeie și-am îndrăznit să o întreb: <<Aici, la voi, există Rai?>> Drept răspuns, după aceste vorbe m-am aflat iar în Iad. Era mai rău ca prima dată. Diavolii alergau în jurul meu și-mi arătau păcatele strigând: <<Ne-ai slujit nouă cât ai fost pe Pământ!>>
Au început să citească păcatele. Toate erau scrise cu litere mari și am simțit o frică groaznică Din gură le ieșeau limbi de foc, diavolii mă loveau în cap, dădeau peste mine și mă ardeau cu limbi de foc.
În jurul meu se auzea jale mare și plânsetele multor oameni. Când focul s-a întețit, vedeam totul în jur. Sufletele aveau chipuri înfiorătoare. Erau schilodite, cu gâturile întinse și ochii scoși. Mă întrebau dacă sunt tovarășa lor, de parcă erau comuniste, și dacă voi trăi împreună cu ele.
<<La fel ca tine am făcut și noi, când eram pe Pământ. N-am vrut să-l cunoaștem pe Dumnezeu. Îl huleam, păcătuiam și eram mândre și nu ne-am pocăit niciodată. Cei care au păcătuit, dar mai târziu s-au pocăit au mers la biserică, s-au rugat lui Dumnezeu, i-au miruit pe săraci, i-au ajutat pe cei se găseau în nevoi și sunt acolo Sus. Adică în Rai.>>
Eu m-am înfricoșat de aceste cuvinte și mi s-a părut că mă aflu în Iad de o viață întreagă. Iar acestea îmi spuneau că voi trăi cu ei o veșnicie.
După aceea a apărut din nou Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și s-a făcut lumină. Diavolii au luat-o la fugă și sufletele care se chinuiau în Iad au început să strige și să implore milă.”
