Minele care au adus României sute de tone de aur. O mulțime de persoane ajung aici sperând că o să se îmbogățească
Minele de aur din Gurabarza, Hunedoara, au scos sute de tone de aur. Deși au fost închise, pasiunea pentru aur nu i-a lăsat pe localnici, care știu de bogățiile imense din adâncuri.
După 1990, în doar câțiva ani, întreaga industrie auriferă care rezista de secole în zona Bradului din Munții Metaliferi s-a ruinat, lăsând în urmă o întindere mare de ruine, o mulțime de așezări miniere abandonate și o tradiție a mineritului adânc înrădăcinată în cultura moților.
În cele aproape douăzeci de ani de la închiderea exploatărilor, mirajul aurului ascuns în interiorul munților nu i-a părăsit pe locuitori. În zona Barza – Musariu din Hunedoara, unde au funcționat cele mai bogate mine de aur, pădurile care acoperă munții ascund zeci de intrări în subteran, folosite de-a lungul timpului de mineri.
Oamenii încă sperau să se îmbogățească
Unele, cum este galeria Treptele Romane, datează din secolul al doilea și reprezintă una dintre puţinele mine antice conservate bine pe teritoriul României. Și-a primit numele de la faptul că la capătul celor aproape 200 de metri ai săi încă se pot vedea scări sculptate în piatră, specifice minelor din vremea romanilor. Din fundul ei, alte tuneluri miniere formau un labirint subteran imens și neregulat, pe care oamenii l-au săpat în căutarea filoanelor de aur. Și alte locuri din zonă au păstrat urme ale unor exploatări miniere antice din vremea dacilor și romanilor.
În apropiere, la mina Musariu, la Ruda și la Barza, plus alte zone mai puţin cunoscute, acum dominate de pădure, numeroase intrări în mine, create de-a lungul timpului, se aliniază asemenea unor centuri în jurul aproape fiecărui versant din ţinutul aurului.
Majoritatea vechilor căi de acces în adâncimi au fost zidite în ultimele decenii, însă localnicii au găsit metode să continue căutarea aurului în subteran.
„Au spart pereții și porțile de beton ale galeriilor, făcându-și loc cât să intre pe burtă, ori pe deasupra lor, în munte. Unele erau însă prăbușite sau inundate, astfel că efortul celor care au scotocit după aur putea fi zadarnic. Aurul l-au căutat pentru că se spune că atunci când minele au fost închise, au fost zidite și lăsate așa filoane de aur masiv, ca rezerve de aur la nevoie”, povestește un fost muncitor de la Mina Musariu, potrivit adevărul.ro.
Nu doar febra aurului i-a împins pe oameni să scotocească vechile galerii. „Zeci de kilometri de șine, instalații de cupru și nenumărați vagoneți au rămas în munte”, povestește un alt fost miner.
Alte galerii au fost lăsate în paragină fără a fi sigilate, în vreme ce numeroase puţuri miniere străbat pădurile care acoperă fostul perimetru minier. Unele puţuri au rămas acoperite cu lemne, dificil de remarcat la marginea pădurii, iar în preajma lor au fost puse pe copaci mici indicatoare care atenţionează asupra pericolului căderii în gol. Din alte puţuri se vede abur, venit din adâncurile muntelui.
Deşi ascunse în păduri, locurile unde au existat vechile galerii miniere pot fi găsite mai uşor, inclusiv datorită existenţei haldelor de steril aurifer abandonate. În alte zone, intrările în minele de aur au fost marcate de localnici prin amplasarea unor cruci de piatră.
Minele de aur din perimetrul Barza au produs în secolul al XX-lea peste 200 de tone de aur, pe lângă cantitățile mari de argint, cupru și alte metale valoroase.
Pepita de 53 de kilograme
În anii '50, când extracția resurselor aurifere a fost la apogeu, sub constrângerea regimului comunist, controlat de sovietici (metalul prețios fiind trimis în URSS, conform unor istorici), minele din apropierea Bradului dădeau peste 2,5 tone de aur anual. Tunelurile lor subterane se întindeau pe o lungime de peste 500 de kilometri, iar unele dintre ele fuseseră exploatate chiar din timpul dacilor și romanilor.
La Musariu, „bijuteria” câmpului aurifer Barza, filoanele aurifere se întindeau pe sute de metri, iar la intersecția lor muncitorii au dat deseori peste bulgări mari de aur nativ (liber). „Miezul" muntelui era atât de bogat în aur, încât unele pepite găsite aici aveau forme și dimensiuni impresionante.
„Aici, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, arăta geologul Grigorie Verdeş, coordonator al volumului „Extaz şi agonie în mineritul zărăndean” (2015).
Minele înterprinderii Barza au fost închise până la mijlocul anilor 2000, iar odată cu ele au dispărut locuri de muncă pentru peste 6.000 de persoane din regiunea Bradului.
Oficialii justificau la momentul respectiv că mineritul se afla în declin de mai mulţi ani, numeroase dintre resurse erau epuizate, iar cheltuielile producţiei și funcționării minelor, raportate la solicitările pieței, erau evaluate ca fiind prea ridicate de către guvernul român, pentru a mai putea fi rentabile.
