Misterele unui sat legendar din România. Locuitorii își spun daci și porecle de animale
Satul Târsa din Munții Șureanu a devenit o destinație turistică tot mai populară, în mare parte datorită îmbunătățirii drumurilor și includerii pe traseul „Via Transilvanica”.
Cu o istorie adânc înrădăcinată în trecutul dacic, localitatea a păstrat vii numeroase legende care atrag interesul vizitatorilor, potrivit Adevarul.
Aflată în județul Hunedoara, pe Platoul Luncanilor, Târsa găzduiește în prezent mai puțin de 100 de locuitori, însă trecutul său arhaic și poveștile despre daci continuă să fascineze.
Cu doar 50 de locuitori permanenți, satul a suferit o depopulare treptată în ultimele decenii, pe măsură ce mulți dintre tineri au plecat să lucreze în orașe, iar alți localnici s-au mutat în localități mai accesibile.
Totuși, în ultimii ani, Târsa a cunoscut o transformare semnificativă datorită construcției a două drumuri de acces care fac legătura cu orașele din apropiere: unul dinspre Orăștie și celălalt dinspre Călan. Aceste rute au facilitat dezvoltarea turismului, în special prin promovarea traseului „Via Transilvanica”, care atrage tot mai mulți drumeți și exploratori.
Via Transilvanica străbate satul Târsa
Via Transilvanica străbate satul Târsa, oferind turiștilor ocazia de a vizita locuri legendare precum Poiana Omului.
Acest loc se află la circa 5 kilometri de sat și este legat de legenda morții regelui Decebal, despre care se spune că și-ar fi găsit sfârșitul în această poiană, urmărit de romani.
De-a lungul timpului, Poiana Omului a fost un important punct de întâlnire pentru ciobani, care își aduceau aici turmele de oi, în timpul transhumanței. Legenda acestei zone este una dintre cele mai cunoscute povești locale și adaugă un farmec aparte regiunii.
În plus, turiștii pot explora cetatea dacică Blidaru, situată la doar câțiva kilometri de sat. Drumul spre cetate trece prin cătunul Pietroasa, unde au fost descoperite ruinele unui templu dacic. Pe traseu, vizitatorii pot vedea și turnurile de apărare dacice, martore ale vechilor conflicte între daci și romani.
Un alt punct de interes din Târsa este fagul secular, considerat de localnici a avea peste 300 de ani. Acest copac impunător, martor al multor generații, continuă să ofere umbră și adăpost în inima satului, fiind un simbol al continuității și rezistenței în fața timpului.
Astăzi, satul Târsa este nu doar un loc de poveste, ci și o destinație turistică în plină dezvoltare, unde vizitatorii pot descoperi peisaje impresionante, legende străvechi și preparate tradiționale oferite de localnici. Această combinație de istorie, natură și autenticitate transformă Târsa într-un loc unic în Munții Șureanu.
De unde provine numele satului Târsa
Numele satului Târsa pare să fie inspirat dintr-o legendă străveche. Unii localnici susțin că ar proveni de la agatârși, un trib antic care a trăit în Transilvania acum aproximativ două milenii și jumătate. Acest trib, menționat de istorici antici, era cunoscut pentru dragostea lor față de aur și pentru venerarea unor zeități precum Dionysos și Apolo.
Alți locuitori consideră că denumirea satului ar putea fi legată de „târs”, toiagul ceremonial împodobit, folosit în ritualurile de adorare a zeului Dionysos. Dionysos, zeul olimpian al vinului, vegetației și plăcerilor, era venerat și în Dacia, iar unele surse sugerează că a fost cinstit chiar în cetățile dacice din Munții Șureanu.
Pe de altă parte, specialiștii în toponimie oferă o explicație diferită pentru numele Târsa. Conform acestora, ar însemna „curătură” – un loc din pădure de unde au fost tăiați copacii, dar unde noii arbori nu au început încă să crească. Publicistul Emil Hossu Longin descria acest sens în „România Pitorească” (1981), explicând că în limba slavă veche „târsa” desemna o zonă defrișată din pădure. Acest termen se referă la procesul de curățare a unui teren de mărăcini și tufe, pregătindu-l pentru cultivare.
Locuitorii spun că sunt daci
Un alt aspect interesant este că locuitorii de pe Platoul Luncanilor se identifică încă drept daci. Bătrânii din zonă povestesc că păstrează multe obiceiuri și tradiții străvechi, iar comunitatea menține cutume familiale și nume de familie legate de animale, precum Iepure, Hulpe sau Lupu.
Unii specialiști consideră, de asemenea, că numele Târsa ar putea face referire la un loc împrejmuit, sugerând o legătură cu termenul de „prisacă”, adică o zonă delimitată pentru stupi sau agricultură. Această diversitate de interpretări conferă o notă de mister și bogăție culturală satului Târsa, îmbinând legende, istorie și tradiții.
