O insulă cu 1.200 de locuitori, blocată în fiecare an timp de 2 săptămâni. Motivul este surprinzător
Pe Insula Crăciunului, un mic teritoriu australian din Oceanul Indian, aproximativ 100 de milioane de crabi roșii își încep anual migrația spectaculoasă către ocean.
Acest fenomen natural remarcabil transformă viața celor 1.200 de locuitori ai insulei pentru aproximativ două săptămâni, perioadă în care oamenii devin participanți activi la această odisee a crustaceelor, potrivit The Independent.
O migrație declanșată de ploi și ritmuri naturale
Managerul interimar al Parcului Național al Insulei Crăciunului, Alexia Jankowski, explică că migrația este declanșată de sosirea ploilor de vară din emisfera sudică. Crabii roșii, din specia endemică Gecarcoidea natalis, ies din vizuinile pădurii și se îndreaptă spre coastă, traversând drumuri, grădini și curți.
„Crabii caută umbra în mijlocul zilei, dar diminețile și după-amiezile aduc o mare și lentă deplasare în masă, în care ei se îndreaptă spre coastă, trecând peste drumuri și grădini”, a explicat Jankowski.
Locuitorii insulei sunt obișnuiți să participe activ la proces, folosind greble și suflante de frunze pentru a ajuta crabi să traverseze drumurile și pentru a proteja puii fragili.
„Unii oameni ar putea crede că sunt o pacoste, dar majoritatea considerăm că este un privilegiu să trăim această experiență. Dacă îți lași ușa deschisă, te vei întoarce și vei găsi o mulțime de crabi în sufragerie. Dimineața, dacă trebuie să pleci cu mașina, trebuie să dai la o parte crabii cu grebla, altfel îi ranești”, a adăugat Jankowski.
Pe țărm, ciclul vieții continuă
Odată ajunși pe plajă, crabii masculi sapă vizuini, unde femelele petrec două săptămâni depunând și incubând ouăle.
Se așteaptă ca toate femelele să-și elibereze icrele în ocean în timpul mareei înalte, pe 14 sau 15 noiembrie, în timpul ultimului pătrar al lunii. Puii, sub formă de larve minuscule, petrec aproximativ o lună purtați de curenții oceanici, înainte de a se întoarce pe insulă ca mici crabi.
„Când sunt bebeluși și sunt jumătate din unghia de la degetul mic, nu putem folosi greblele, pentru că i-am strivi. Așa că folosim suflante de frunze.
Cam la o lună după depunerea icrelor, ne întoarcem pe coastă și, sincer, arătăm destul de amuzant purtând aceste suflante și suflând toți micuții crabi de pe drumuri, ca să reducem riscul ca mașinile să-i strivească”, a povestit Jankowski.
