Descoperire remarcabilă în deșert: fortăreață egipteană de 3.500 de ani cu ziduri în zig-zag și aluat fosilizat
O fortăreață egipteană veche de 3.500 de ani a fost descoperită în nordul Deșertului Sinai, aproape de coasta Mediteranei. În jurul ei este construit un zid în zig-zag, iar în interior au fost scoase la lumină cuptoare antice și chiar un bulgăre de aluat fosilizat care nu a mai ajuns să fie copt niciodată. Arheologii spun că fortul ar fi putut fi construit în timpul domniei lui Tutmoz I și face parte dintr-un drum militar vechi, cunoscut sub numele de „Calea lui Horus”.
Rămășițele fortăreței oferă indicii prețioase despre modul în care Egiptul și-a protejat granița estică în perioada Noului Regat, transmite Live Science.
Fortăreața militară în deșertul Sinai
Fortăreața a fost descoperită la Tell el-Kharouba, un sit arheologic situat lângă o veche șosea militară cunoscută sub numele de „Calea lui Horus” sau „Drumul militar al lui Horus”, după zeul egiptean cu cap de șoim al cerului și războiului.
Această șosea traversa nordul Deșertului Sinai, conectând delta Nilului cu alte părți ale Mediteranei de est.
Artefactele descoperite în cadrul fortăreței care se întinde pe aproximativ 0,8 hectare sugerează că aceasta ar fi putut fi construită în timpul domniei lui Tutmoz I (aproximativ 1504–1492 î.Hr.), a transmis Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt într-un comunicat.
Tutmoz I a fost un faraon care a extins imperiul Egiptului până în Siria de astăzi, ceea ce explică amplasarea fortăreței.
Unul dintre zidurile fortăreței este construit în zig-zag, se întinde de la nord la sud și separă o parte din secțiunea vestică folosită ca zonă rezidențială.
„Modelul în zig-zag ajuta la consolidarea stabilității zidului și reducea impactul vântului și eroziunii provocate de nisip”, a explicat Hesham Hussein, care a condus echipa de săpături.
Unele nișe exterioare conțineau „cuptoare, probabil folosite pentru activități domestice zilnice în interiorul fortăreței”. În apropierea unuia dintre cuptoare a fost găsit și „aluatul fosilizat pe care soldații nu au apucat să-l mănânce”.
Fortăreața avea 11 turnuri defensive, iar unele conțineau „depuneri de fundație realizate din ceramică, îngropate atunci când construcția a început”. Unele vase „poartă numele lui Tutmoz I”.
„Luând în considerare magazii, curți și alte facilități, estimăm că garnizoana avea probabil între 400 și 700 de soldați, cu o medie rezonabilă de aproximativ 500 de soldați”, a adăugat Hussein.
O descoperire „extrem de interesantă”
Descoperirea susține „ipoteza conform căreia Tutmoz I a fost părintele imperiului Egiptului în Asia de Vest și un actor cheie în inițierea acestui sistem defensiv, la care regii succesivi au adăugat alte forturi”.
„Descoperirea acestei fortărețe este extrem de interesantă”, a declarat James Hoffmeier, profesor de arheologie.
El explică că fortăreața și cea de la Tell el-Borg fac „parte din drumul militar de la Egipt la Canaan, care a permis Egiptului să controleze coasta estică a Mediteranei timp de aproape patru secole”.
Gregory Mumford, egiptolog, afirmă că cercetările „vor extinde considerabil înțelegerea noastră asupra modului în care Noul Regat timpuriu al Egiptului a asigurat controlul asupra nord-estului Sinaiului pe ‘Căile lui Horus’”. Analiza rămășițelor și săpăturile continuă, promițând noi informații despre viața soldaților și strategia militară egipteană din acea perioadă.
