O revelație a ingineriei a stat la baza construirii piramidelor. Cum se transportau materialele
A rămas mult timp nelămurit modul în care reușeau egiptenii să construiască mărețele piramide fără echipamentul zilelor noastre. Cercetătorii au scos la lumină tehnica ingenioasă de care se foloseau la acea vreme.
O echipă de cercetători a reușit să descopere misterul construirii giganților din granit și calcar!
Piramida lui Keops, localizată în Gizeh, este fără doar și poate una dintre cele mai fascinante construcții ale lumii. Este greu de crezut că această construcție datează încă din antichitate, atunci când domeniul construcțiilor era cu mult mai limitat, iar asta datorită complexității cu care a fost realizată.
De asemenea, e singura minune a lumii antice care a mai rămas în picioare, după 3.000 de ani de la construire, după cum scrie Adevărul.
Această construcție are mai multe roluri, însă de departe cel mai crucial este acela de loc de veci al faraonului Keops, piramida uimind oamenii de știință până în zilele noastre.
Milioane de blocuri de piatră aduse de la 15 kilometrii distanță
Mulți, însă, s-au întrebat cum a fost posibil ca piramidele, făcute din bucăți mari și extrem de grele de calcar, să poată fi ridicate cu tehnologia disponibilă în antichitate?
Acest subiect a stârnit multe discuții și a dat naștere unor teorii: s-a presupus implicarea extratereștrilor sau chiar existența unor tehnologii foarte avansate, dispărute ulterior.
De-a lungul timpului, un număr mare de cercetători a analizat atât zona, cât și modul de construire al acestor construcții, lucru care a dus la o concluzie. O minune inginerească a făcut în așa fel încât acele blocuri imense de calcar să poată ajunge pe platoul de la Gizeh.
De exemplu, marea piramidă a lui Keops are în construcție aproximativ 5,5 milioane tone de blocuri de calcar, 8.000 de tone de granit și 500.000 de tone de mortar. Calcarul era adus de la o distanță de 15 kilometri, provenit din carierele de la Tura, în timp ce granitul venea de la o distanță de 800 de kilometri, de la Aswan.
Mereu s-a pus problema modului în care aceste materiale au fost transportate pe niște distanțe atât de mari, de zeci sau chiar sute de kilometri. În lipsa unor explicații logice, mulți au căutat explicații în domeniul supranaturalului. Cu toate acestea, oamenii de știință au reușit să găsească posibile răspunsuri legat de cum au reușit muncitorii antici să facă ceva ce, la prima vedere, pare imposibil.
Nilul ar fi fost punctul cheie al operațiunii
Franz Lohner este unul dintre oamenii de știință care au concluzionat întreaga procedură. Blocurile imense de granit, de exemplu, au fost transportate pe Nil cu ajutorul unor barje, ceea ce înseamnă că nu a fost nevoie ca cineva să le care prin deșert.
Se construia o platformă, prinsă între două bărci de dimensiuni mari, cu ajutorul căreia se transporta încărcătura. Pe platforma dintre aceste două bărci erau așezate construcțiile de granit și transportate până la destinație. În același fel erau transportate și blocurile de calcar, venite de la Tura.
Specialiștii de la Universitatea din Amsterdam au arătat că de la ambarcațiuni până la locul construirii propriu-zise se foloseau niște sănii din lemn care erau trase pe nisip. Nisipul era udat înaintea transportului pentru o alunecare mai bună a sănilor și a materialelor de pe ele.
Cu toate acestea, Nilul se află la o distanță de 17 kilometri de Gizeh, ceea ce înseamnă că varianta folosirii unor sănii pe o asemenea distanță era exclusă, fiind o prea mare pierdere a timpului, apa era folosită în exces, iar muncitorii nu puteau face față acestei poveri.
Iată și : Iniţiativă inedită a unui oltean! Este hotărât să aducă peștii de Nil pe mesele românilor (click.ro)
Minunea inginerească care a pus pe roate tot procesul
Elucidarea misterului vine însă de la un grup de cercetători francezi care au publicat un studiu legat de această dilemă globală. Studiul a fost lansat în publicația de specialitate „Proceedings of the National Academy of Sciences” .
După o studiere amănunțită a mediului din jurul piramidei și după descifrarea unor mărturii grafice rămase din perioada de glorie a faraonului Keops, s-a constatat că materialele pentru construcție erau aduse chiar la baza platoului. Acest lucru era posibil prin intermediul unor canale navigabile care duceau într-un port amenajat la marginea platoului. Această tehnică a produs pe cât de multă uimire, pe atât de multă admirație pentru ingeniozitatea inginerilor antici.
„Canalului lui Khufu” era o ramură care se desprindea din Nil și își croia drum exact spre platoul marelor piramide. Era de asemenea și cel mai larg canal dintre toate. Din păcate, atât canalul, cât și întreaga rețea navigabilă realizată de inginerii egipteni a dispărut.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
