Orașele care se sting încet. Două foste mândrii ale industriei românești, pe listă
România nu mai pierde doar populație, ci pierde, încet și aproape imperceptibil, orașe întregi. Fenomenul nu se vede în titluri zilnice și nu provoacă proteste de stradă, dar efectele lui sunt devastatoare pe termen lung.
Depopularea accelerată, îmbătrânirea demografică și lipsa investițiilor au creat o ruptură tot mai adâncă între marile orașe magnet și zeci de centre urbane mici care ies treptat din circuitul economic, social și administrativ al țării.
Datele oficiale confirmă acest declin tăcut. România a pierdut peste 2,5 milioane de locuitori în ultimele două decenii, iar ponderea populației de peste 65 de ani se apropie de 20% și continuă să crească.
În același timp, autorizațiile de construire și investițiile noi se mută masiv în ruralul periurban, ocolind orașele mici. Analizele recente arată un scenariu dur: până în 2040, aproximativ 20% dintre orașele mici și medii riscă să devină irelevante. Nu vor dispărea de pe hartă, dar vor rămâne fără oameni activi, fără economie și fără perspectivă.
Turnu Măgurele – orașul de la capătul rețelei
Situat la marginea sudică a României, Turnu Măgurele este unul dintre cele mai izolate orașe din punct de vedere al infrastructurii și al fluxurilor economice.
Lipsa unei conexiuni rapide la marile coridoare de transport, absența investițiilor private semnificative și emigrația masivă, atât internă cât și externă, au erodat constant baza economică locală. Orașul a pierdut populație, servicii și relevanță, devenind tot mai dependent de transferuri publice și de un aparat administrativ supradimensionat raportat la numărul de locuitori activi, potrivit Jurnalul Național.
În lipsa unor proiecte structurale majore, Turnu Măgurele funcționează astăzi mai degrabă ca un capăt de linie decât ca un nod urban. Tinerii pleacă, mediul privat se restrânge, iar orașul riscă să rămână blocat într-o spirală a declinului greu de inversat.
Câmpulung – după ARO, a rămas tăcerea
Câmpulung este exemplul clasic al unui oraș care nu și-a revenit niciodată după prăbușirea industriei care l-a definit.
Falimentul uzinei ARO, în 2006, a fost momentul de ruptură majoră, iar în lipsa unei reconversii economice reale, orașul a intrat într-un declin lent, dar constant.
Deși poziționarea geografică și relativa apropiere de Autostrada A1 ar fi putut oferi o șansă, avantajul nu a fost valorificat prin investiții coerente sau politici locale de atragere a capitalului.
Populația a scăzut semnificativ, iar structura demografică s-a dezechilibrat puternic. Câmpulung trăiește astăzi mai mult din trecutul său industrial decât dintr-un prezent economic funcțional, iar lipsa unui motor nou de dezvoltare face ca stagnarea să pară, în acest moment, un scenariu optimist.
Petroșani – Valea Jiului care așteaptă salvarea
Petroșani rămâne centrul simbolic al Văii Jiului, o regiune aflată de ani buni într-o tranziție dificilă după declinul mineritului.
Deși există programe de „tranziție justă” și fonduri dedicate reconversiei economice, ritmul schimbării este mult prea lent pentru un oraș care pierde populație într-un ritm accelerat. Lipsa alternativelor economice solide și dependența istorică de un singur sector au creat un vid greu de umplut.
Între promisiuni administrative și realitatea din teren s-a format o prăpastie. Petroșani riscă să rămână prins între un trecut industrial care nu mai poate reveni și un viitor care întârzie să apară, în timp ce populația activă continuă să plece.
Lupeni – orașul fără plan B
Lupeni este poate cel mai vulnerabil oraș din Valea Jiului. Cu o populație în scădere accentuată și o dependență aproape totală de activitatea minieră, orașul nu dispune de alternative economice viabile pe termen mediu. Investițiile private sunt rare, infrastructura este învechită, iar piața muncii locală nu oferă opțiuni reale pentru tineri.
În lipsa unui plan coerent de diversificare economică, Lupeni riscă să devină un oraș rezidual, menținut artificial în viață prin subvenții și transferuri sociale, fără capacitatea de a genera dezvoltare proprie.
Motru – victima tranziției energetice
Motru este unul dintre orașele profund afectate de tranziția energetică. Economia locală este strâns legată de industria cărbunelui, iar reducerea acesteia pune o presiune enormă asupra pieței muncii și a bugetului local. Deși tranziția verde este inevitabilă, lipsa unor proiecte alternative consistente lasă orașul expus unui șoc economic sever.
Proiectele noi sunt puține și de mică amploare, iar migrația populației active se accelerează. Fără investiții majore și fără un plan clar de reconversie, Motru riscă să piardă rapid masa critică necesară funcționării unui oraș viabil.
