Orașul din Apuseni unde ploua cu acid sulfuric. Era cel mai nociv din Europa, iar viața era un chin
Așezarea înființată în Munții Apuseni este una dintre cele mai vechi localități miniere din România. Extrem de bogată în zăcăminte aurifere acestea au fost intens exploatate încă din Antichitate. Orașul construit pe o comoară a devenit din ce în ce mai nociv. Pentru comuniști bogăția localității era o mare bucurie, iar problemele de mediu erau complet ignorate. Oamenii se îmbolnăveau pe capete, iar viața devenise un chin pentru ei.
Zlatna, cea mai veche și mai bogată regiune auriferă din România
În Dacia Romană, Zlatna, oraș în județul Alba se numea Ampelum sau Auraria minor și avea rangul de municipiu. Era un oraș liber cu un grad ridicat de autonomie, scrie Adevărul.
Din 1357, când a primit privilegiu de oraș, Zlatna a purtat mai multe nume: Montana Zalathna, Slatna, Zalatana- Banya, însă indiferent de denumire, orașul era cunoscut pentru bogăția zăcămintelor de aur, argint, mercur și alte minereuri.
La mijlocul secolului al XVII-lea, Zlatna devine centrul domeniului aurifer al Munților Apuseni, statut pe care l-a purtat cu mândrie până în anul 1848.
În secolul al XVIII-lea, la Zlatna a fost înființată prima topitorie de metale neferoase folosită până în secolul XX.
Ținutul aurului din România avea marginile la Săcărâmb, Zlatna, Roşia Montană, Abrud (judeţul Alba) şi Baia de Arieş, scria Ion Rusu Abrudeanu (1870 - 1934), în volumul „Aurul românesc – Istoria aurului din vechime până azi”.
Datorită industriei miniere orașul a cunoscut o dezvoltare accelerată și era bucuria comuniștilor.
În perioada anilor 60-70, Zlatna, orașul construit pe o adevărată comoară, devenise cel mai poluat oraș din Europa.
Zlatna, orașul în care ploua cu acid sulfuric
Comuniștii au ridicat aici un combinat metalurgic, iar în anii 1970-1980 au fost angajate peste 10.000 de persoane. Producția ajunsese la peste 15.000 de tone de cupru anual.
Tot aici, erau produse substanțe chimice extrem de periculoase, ca pulberea de aluminiu sau acidul sulfuric.
Autoritățile comuniste care erau extrem de mândre de randamentul uzinei, ignorau problemele grave de mediu, în ciuda plângerilor numeroase din partea localnicilor. Traiul lor devenise de nesuportat și cereau măsuri drastice.
Localnicii au început să se îmbolnăvească
În momentul în care substanțele toxice din aer intrau în contact cu apa, cu alți acizi și cu oxigenul, formau acidul sulfuric, care se întorcea la sol sub formă de ploaie.
Ploaia era atât de acidă încât recoltele oamenilor și pădurile erau pârjolite. Localnicii, adulți și copii deopotrivă, sufereau de afecțiuni pulmonare și ale căilor respiratorii din cauza emisiilor de gaze care conțineau plumb și cadmiu.
„În zonele Copşa Mică şi Zlatna poluarea intensă cu plumb şi anhidrată sulfuroasă au condus la îmbolnăviri de saturnism, afecţiuni ale căilor respiratorii, anemii şi tumori maligne la adulţi, rahitism, bronşite cronice şi anemii la copii.
De asemenea, în jurul uzinelor metalurgiei neferoase (Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare, Neferal Bucureşti) concentraţiile de plumb în aer depăşesc de 15—40 de ori normele admise”, informa Virgil Ianovici, preşedintele Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, în 1982, potrivit sursei citate.
Nu doar poluarea făcea victime în Zlatna, dar și accidentele de muncă din uzinele de cupru. Cel mai grav dintre ele, o explozie petrecută în 1999 în secția de Pulberi de aluminiu, s-a soldat cu cinci morți, iar suflul ei puternic a distrus o parte din combinat și a spart ferestrele la aproape 300 de locuințe și clădiri publice din oraș.
În anii ’90, după două secole de activitate industrială, la combinatul din Zlatna a intrat în programul de restructurare, iar până în anii 2000 uzinele sale au fost închise.