Originea expresiei „banii nu au miros”. Cine a rostit-o prima oară și în ce context

Expresia „Banii nu au miros" („Pecunia non olet”) are o istorie îndelungată. Azi este extrem de folosită pe tot globul, dar sensul pe care îl dam azi acestor cuvinte este diferit față de cel original. Expresia a fost prima oară folosită de împăratul Vespasian și are legătură cu o decizie financiară.

Originea expresiei „Banii nu au miros": taxa pe urină

Vespasian a introdus o taxă pe urina colectată din locuri publice, care era folosită ca materie primă în diverse industrii, cum ar fi tăbăcăria și spălarea hainelor, scrie Ancient Origins.

Când fiul său, Titus, l-a criticat pentru proveniența „necurată” a acestor venituri, Vespasian i-a oferit o monedă și l-a întrebat dacă simte vreun miros neplăcut.

Răspunsul, care a fost negativ, a atras din partea lui Vespasian celebra replică: "Banii nu au miros."

Vespasian a subliniat ideea că banii, indiferent de proveniența lor, nu au valoare morală sau „miros” și că sunt folosiți pentru a sprijini activitățile economice ale imperiului, indiferent de cum sunt obținuți.

Evoluția semnificației expresiei, de la Roma antica în prezent

După Roma Antica, expresia a continuat să fie utilizată în diverse epoci pentru a justifica surse de venit controversate.

În perioada Renașterii și al Iluminismului, expresia era folosită pentru a sublinia că nu contează de unde provin banii, deoarece scopul principal era îmbogățirea, sprijinirea comerțului, indiferent de mijloacele prin care erau obținuți.

În prezent, în unele contexte, expresia este folosită pentru a justifica acceptarea banilor proveniți din afaceri dubioase, cum ar fi traficul de droguri, prostituția, sau spălarea banilor.

În filosofia economică, banii sunt percepuți ca un instrument neutru, lipsit de moralitate.

În această viziune, sursa de venit este mai puțin importantă decât scopul, cu alte cuvinte profitul este prioritar, iar sursa sa este secundară.

Expresia „Banii nu au miros” s-a transformat de-a lungul timpului într-un simbol al pragmatismului economic, dar și al dilemelor morale legate de sursele de venit.

Provenind din Roma antică și asociată cu măsurile financiare ale împăratului Vespasian, aceasta a evoluat, dobândind noi sensuri de-a lungul secolelor.

Indiferent de originea lor, banii au o valoare universală în economie și societate, reflectând ideea că, în calitate de instrumente economice, ei sunt independenți de moralitatea sau etica celor care îi obțin.