Scriitorul celebru care a avut o aventură amoroasă în perioada călugăriei. S-a ales cu un fiu nelegitim și a avut o viață sentimentală controversată
Tudor Arghezi, unul dintre cei mai importanți scriitori români, a avut o viață personală marcată de o poveste mai puțin cunoscută.
Tudor Arghezi a avut un fiu nelegitim
În perioada în care a fost călugăr la Mănăstirea Cernica, între 1900 și 1904, Arghezi a avut o relație cu profesoara de științe naturale Constanța Zissu, cu 6 ani mai în vârstă decât el. Din această legătură s-a născut un fiu, Eliazar Lotar Theodorescu, pe 31 ianuarie 1905, la Paris. Pentru a-și asuma paternitatea, Arghezi a renunțat la călugărie și s-a căsătorit cu Constanța în 1912. Cuplul a divorțat în 1914, iar în 1916, Arghezi s-a recăsătorit cu Paraschiva Burda, cu care a avut doi copii: Mitzura și Baruțu Arghezi.
Eli Lotar, fiul lui Tudor Arghezi din relația cu Constanța Zissu, a devenit un fotograf și cineast de renume în Franța. A colaborat cu regizori celebri precum Jean Renoir și Jean Cocteau și a fost implicat în mișcarea suprarealistă. În 1946, filmul său „Aubervilliers” a fost selecționat la Festivalul de Film de la Cannes. Eli Lotar a murit în 1969 la Paris, iar în memoria sa, francezii au botezat un parc cu numele său, scrie shtiu.ro.
Viața și cariera lui Tudor Arghezi
Tudor Arghezi, considerat unul dintre cei mai importanți și originali poeți ai literaturii române, a fost o figură complexă și controversată, cu o carieră literară care s-a întins pe mai bine de șase decenii. Născut la 21 mai 1880 în București, sub numele Ion N. Theodorescu, Arghezi a debutat literar la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și-a consolidat renumele abia în perioada interbelică, odată cu publicarea volumului „Cuvinte potrivite” (1927), considerat un moment de cotitură în poezia românească. Printr-un limbaj inovator, o imagistică surprinzătoare și o tematică ce îmbina sacrul cu profanul, Arghezi a reconfigurat lirismul românesc, influențând generații întregi de scriitori.
În tinerețe, a dus o viață neobișnuită: a fost călugăr timp de patru ani la Mănăstirea Cernica, perioadă în care a trăit o relație amoroasă din care s-a născut un fiu nelegitim, Eliazar Lotar (Eli Lotar), devenit ulterior un artist de renume în Franța. După retragerea din viața monahală, Arghezi s-a implicat în publicistică, iar în anii '30 și '40 a fost un comentator social incisiv, uneori criticat pentru pozițiile sale oscilante.
După 1947, relația sa cu regimul comunist a fost ambiguă: deși inițial marginalizat, a fost reabilitat și promovat drept un „poet al poporului”, primind recunoașteri oficiale, printre care Premiul de Stat și titlul de membru al Academiei Române. A murit în 1967, lăsând în urmă o operă vastă care cuprinde poezie, proză, pamflet și articole de presă, și care continuă să fascineze și să provoace interpretări.
