Occidentul o prezintă ca pe un „fenomen” nou. De fapt, are 2000 de ani vechime și o istorie interesantă
În Occident este considerată „un fenomen” relativ nou. Nu lipsește de la petreceri și este cea mai comandată băutură în stațiunile de fițe. De altfel și băutura este văzută ca una pentru cei cu pretenții. Istoria arată că celebrul prosecco are o vechime de peste 2000 de ani și o istorie foarte interesantă.
Prosecco, băutură „de fițe” acum 2000 de ani
Prosecco e o băutură mai veche decât ar crede multă lume. Mulți au impresia greşită că acesta e un vin nou apărut. De fapt, prosecco e prezent în pahare de peste 2000 de ani.
Este adevărat, descendeța este un pic neclară, dar istoricii sunt de părere că prosecco datează din timpul romanilor.
Băutura ar fi fost creată din strugurele din soiul Glera care se cultiva în viile ce înconjurau satul Puccino, azi cunoscut sub denumirea Prosecco. Oare de ce?
Istoria interesantă a celei mai „fițoase” băuturi
La începutul secolului 18, producătorii de vin de aici au reînceput să cultive Glera.
Popularitatea soiului s-a răspândit rapid în toată regiunea, scrie Historia.
Pe de altă parte, în timpul secolului 16, în mica regiune Trieste a apărut un vin, Ribolla, care a fost „anunţat” drept re-crearea celebrului vin Pucinian din antichitate.
Acest vin fusese excelent primit de către Plinius cel Bătrân şi de către Livia, soţia împăratului Augustus. Ea credea chiar că vinul Pucinian are proprietăţi vindecătoare și îl folosea pentru a alina diverse suferinţe, fie ale stomacului sau chiar răni provocate de accidente.
Romanii l-au redenumit, iar prosecco devine faimos
Problema care a apărut apoi a fost faptul că localnicii nu aveau cum să facă diferenţa între vinul Ribolla din Trieste şi celelalte vinuri cu acelaşi nume, dar care nu aveau acele proprietăţi „magice”.
Acele vinuri erau inferioare, fiind produse în Gorizia şi vândute la preţuri mult mai mici în Istria.
Dar romanii, cunoscuți ca comercianți înnăscuți, şi-au dat seama rapid că era nevoie de o schimbare a numelui vinului, pentru a-l diferenţia de poşircile ieftine.
Şi cum adevăratul Ribolla fusese făcut cunoscut drept un vin istoric, i s-a spus „castellum nobile vinum Pucinum”, fiind numit după un castel de lângă sătucul Prosecco.
Sub noua denumire, vinul a avut un succes instant, fiind cunoscut rapid de vizitatorii regiunii.
Primul document în care este menționat vinul „Prosecho”
Englezul Fynes Moryson nota în 1593, după ce a vizitat zona, că: „Aici am găsit vinul numit Prosecho, mult apreciat de către Plinius”.
Acesta a fost primul document în care e menţionat prosecco, iar aprecierile englezului au dus la o victorie colosală pentru prosecco.
Moryson a început apoi să documenteze vinul, trecându-l în categoria celor superioare:
„Acestea sunt cele mai bune vinuri ale Italiei: Lagrima di Christo, vinurile de lângă Cinque Terre, din Liguria: La Vernaza şi albul Muskadin, în special cel din Montofiaschoni, în Toscana, Cecubum şi Falernum din Regatul Napoletan şi Prosecho din Histria”.
Băutura s-a răspândit rapid în Gorizia, apoi prin Venezia în Dalmaţia, Treviso şi Vicenza.
Prosecco a devenit o băutură populară printre scriitorii din regiune,
Până recent, prosecco a fost un vin dulce, similar cu Asti, produs în Piemont.
Abia după 1960, când s-au schimbat metodele de producţie, au apărut diferenţe care l-au individualizat şi l-au făcut din ce în ce mai popular.
