Singura țară din Europa care nu a fost implicată în niciun război, în ultimii 500 de ani. Înainte aveau cei mai neînfricați mercenari
Elveția, cunoscută pentru neutralitatea sa fermă, a avut paradoxal unele dintre cele mai impresionante forțe militare din istoria medievală și un sistem de apărare extrem de robust în epoca modernă.
În ciuda deciziei de a nu se alinia niciunei puteri în timpul celor două războaie mondiale, această națiune a menținut un profil defensiv puternic și o armată bine pregătită.
Elveția este una dintre cele mai prospere țări din Europa
Elveția, una dintre cele mai prospere țări europene, se află în inima Europei Centrale, fiind mărginită de Italia, Franța, Germania și Austria. Situată pe platourile Alpilor, această țară montană este un mozaic cultural, unde se vorbesc italiana, franceza, germana și retoromana, reflectând moștenirea sa romană.
Înconjurată de vecini puternici și expansionisti, Elveția și-a păstrat independența timp de peste 500 de ani. A refuzat să se implice în conflicte militare, rămânând un bastion de pace chiar și în timpul celor mai devastatoare războaie care au măcinat Europa. În timpul ambelor războaie mondiale, Elveția a rămas o insulă de pace, protejată de munții săi și de un sistem de apărare sofisticat.
Paradoxal, Elveția pașnică de astăzi a fost odată casa unor războinici temuti. Triburile celtice ale helveților, care locuiau pe teritoriul actual al Elveției, au fost cunoscute pentru vitejia lor în fața romanilor. În Evul Mediu, elvețienii au devenit celebri pentru abilitățile lor militare, formând trupe de mercenari foarte căutate în întreaga Europă.
Elveția a avut cei mai temuți ucigași plătiți
Elvețienii s-au remarcat ca mercenari datorită condițiilor economice dificile și terenului agricol neprielnic. Aceștia erau renumiți pentru puterea și rezistența lor, fiind înalți și bine antrenați datorită vieții aspre din munți. Armatele de infanterie elvețiene, înarmate cu halebarde și țepușe lungi, au fost de temut, reușind să învingă cavaleria grea înarmată și să devină mercenarii preferați ai regilor europeni.
Un moment decisiv care a transformat războinicii elvețieni în pacifiști a fost bătălia de la Marignano din 1515, unde elvețienii au suferit pierderi masive. Această înfrângere a schimbat mentalitatea elvețienilor, determinându-i să adopte o politică de neutralitate permanentă. După această bătălie, Elveția a semnat un tratat de pace și a evitat implicarea în conflicte militare.
Neutralitatea Elveției a fost oficial recunoscută la Congresul de la Viena din 1815, când marile puteri au decis că Elveția servește cel mai bine ca stat tampon între Franța și Austria. Această neutralitate a fost reconfirmată în 1920 de Liga Națiunilor, care și-a stabilit sediul la Geneva.
Chiar și în neutralitate, Elveția a menținut un sistem de apărare impresionant. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, generalul Henri Guisan a dezvoltat o strategie de apărare bazată pe fortificații și tunele în munți, permițând mobilizarea rapidă a 600.000 de soldați. Această strategie a descurajat orice tentativă de invazie, inclusiv din partea lui Hitler, potrivit Adevarul.
