Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Cu o suprafață de doar 550 m², această micronațiune unică a captat atenția lumii prin istoria sa tumultuoasă și statutul său controversat.
Istoria Principatului Sealand
Fortul Roughs, structura pe care se află Sealand, a fost construit în 1942 de armata britanică pentru a proteja Regatul Unit de o posibilă invazie germană. După încheierea războiului, fortul a fost abandonat.
În 1967, maiorul Paddy Roy Bates a ocupat platforma, alungând un grup de radiodifuzori pirați care o utilizaseră pentru emisiuni ilegale. El a declarat independența fortului față de Regatul Unit și s-a autoproclamat Prințul Sealandului.
De-a lungul anilor, Sealand a fost implicat în diverse dispute internaționale, inclusiv un incident din 1978, când un grup de oameni de afaceri germani a ocupat platforma. Michael Bates, fiul lui Roy Bates, a organizat o contraofensivă și a recâștigat controlul, consolidând astfel statutul de microstat al Sealandului.
Astăzi, Sealand are un singur locuitor permanent: Michael Bates, care administrează și menține fortul. Deși "familia regală" locuiește în Anglia, Michael Bates se asigură că platforma rămâne operabilă și promovează activ suveranitatea principatului.
Sealand are propria monedă, mărci poștale, constituție și imn național, deși nu este recunoscut de niciun stat membru ONU.
Cu ce se ocupă familia Bates
Familia Bates, dincolo de gestionarea economiei „țării” lor, desfășoară afaceri cu fructe de mare, iar fiica prințului Michael deține o clinică specializată în tratamente cu botox.
Acum șapte ani, prințul Michael s-a recăsătorit, iar soția sa, Mae Shi, fost ofițer de artilerie în Armata Populară de Eliberare a Chinei, a devenit noua prințesă. La șase decenii de la fondarea micului lor stat privat, familia regală din Sealand își reafirmă angajamentul față de obiectivele sale, sperând că „epoca de aur” este aproape.
Deși prințul Michael este convins că marina britanică nu intenționează să revendice Sealand, în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla, spune cu umor că i-ar întâmpina cu cel mai bun serviciu de porțelan și o ceașcă de ceai.
