Singurul român care a ajuns să conducă Ungaria. A fost un adevărat erou și un războinic de temut
Iancu de Hunedoara a fost un războinic de temut. A fost o personalitate dominantă a istoriei româneşti din veacul al XV-lea. A fost singurul român care s-a implicat în politica internă a Ungariei, iar sub titlul de guvernator al Ungariei și al Transilvaniei, Iancu de Hunedoara a luat o mulțime de măsuri benefice pentru economie și administrație.
Cine a fost Iancu de Hunedoara
Ioan de Hunedoara este cunoscut și ca Iancu de Hunedoara, Ioan Corvin sau Ioan Huniade. Acesta s-a născut în jurul anului 1407 (data nașterii sale nu este cunoscută cu exactitate) și a decedat pe 11 august 1456. El a fost banul Severinului (1438-1441), voievod al Transilvaniei (1441-1446), guvernator al Ungariei (1446-1453) și general al regatului (1453-1456). Fiul acestuia a fost Matia Corvin.
Unde și-a petrecut copilăria Iancu de Hunedoara
Iancu de Hunedoara era fiul lui Voicu (de origine română) și al Elisabetei de Margina (Erzsébet Morzsinai), de origine aromână. Voicu era ostaș la curtea lui Sigismund de Luxemburg, alături de ceilalți doi fii ai lui, Mogoș și Radu. Datorită prestației remarcabile în luptele antiotomane, Sigismund le-a oferit castelul de la Hunedoara în 1409. În plus, le-a dat și pământurile adiacente (în jur de 35 de sate, mine de sare, aur, argint și fier). Iancu de Hunedoara (ca fiu al lui Voicu) a fost pentru prima dată menționat în documentele care atestă donația lui Sigismund de Luxemburg.
Iancu și-a petrecut copilăria la castelul din Hunedoara. Tatăl său, Voicu, a murit în jurul anilor 1414-1419, iar fratele său Radu a rămas capul familiei. Odată cu primirea castelului din Hunedoara, Voicu a luat numele de Hunyadi (de Hunedoara), iar blazonul nobiliar al familiei a fost un corb cu aripile ușor desfăcute și cu un inel în cioc.
Cum a ajuns Iancu să servească pentru regele Sigismund de Luxemburg
Conform vremurilor, pentru a-și construi o carieră militară, tinerii trebuiau să servească drept vasali ai marilor nobili. În funcție de calitatea și longevitatea serviciilor prestate, tinerii erau promovați sau nu. Astfel, Iancu a început în 1420, prin a fi vasal al lui Pipo de Ozora, un foarte bun comandant militar de origine italiană. Până în acel moment, el era menționat ca Iancu, însă după ce a intrat în viața politică, a început să fie numit Iancu de Hunedoara.
Acesta s-a aflat în slujba mai multor nobili până să urmeze ceea ce a făcut tatăl său, adică să servească pentru regele Sigismund de Luxemburg. În 1430, acesta s-a alăturat lui Sigismund, fiind cavaler și însoțindu-l chiar până în Italia – în 1431 – pentru a-l ajuta pe Filippo Visconti, ducele Milanului, în lupta contra Veneției. Iancu a rămas în Italia timp de doi ani, perioadă care l-a ajutat în a acumula o mulțime de cunoștințe militare. Albert de Austria l-a numit pe Iancu de Hunedoara ban al Severinului, în urma unei bătălii câștigate împotriva turcilor. Acesta a fost momentul în care Iancu a primit admirația tuturor, fiind numit „idolul națiunii”.
A ajuns pe tronul Ungariei
Iancu de Hunedoara s-a implicat activ și în apărarea și politica internă a Ungariei. El a fost cel care a oprit luptele civile care au dus la destabilizarea regatului. Multă vreme, acesta a condus partida nobilimii și a susținut candidatura lui Vladislav al III-lea Jagello. Pentru că l-a susținut pe Vladislav al III-lea, Iancu de Hunedoara a primit drept recompensă, în 1441, titlul de voievod al Transilvaniei. A luat o mulțime de măsuri benefice pentru economie și administrație.
Pe 11 august 1456, Iancu de Hunedoara s-a stins din viață, din cauza ciumei, și a fost înmormântat la catedrala din Alba Iulia. Pe piatra funerară a acestuia este scris: „S-a stins lumina lumii!”.
Iancu de Hunedoara a dat dovadă de vitejie, fiind un adevărat luptător al creștinătății. Chiar și sultanul Mahomed al II-lea a spus despre el: „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om.”.
