Tradiţii şi superstiţii de Dragobete 2023. Ce trebuie să faci pe 24 februarie, ca să ai noroc în dragoste
Dragobetele, Ziua Îndrăgostiţilor în variantă românească se sărbătoreşte pe 24 februarie! După anii 1990, fenomenul „Valentine’s Day” a luat o amploare foarte mare astfel, sărbătoarea noastră dedicată iubirii, desprinsă din sufletul viu al satului, a început ușor să fie trecută cu vederea de tinerii bombardați de filmele occidentale romantice.
Ca în poezia “Sufletul satului” scrisă de Lucian Blaga, „Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi”, astfel, vrem nu vrem, suntem legați de sărbătoarea Dragobetelui și ceea ce ne leagă este fix chemarea omului la simplitatea satului, unde iubirea era pură și nu umbrită de plăcerile carnale existente în prezent. De la simplele hore purtate în bătătura satului, la toate tradițiile ce le vom purta în sângele nostru pentru veșnicie, deoarece „veșnicia s-a născut la sat”. Acesta este motivul pentru care nu putem renunța la o sărbătoare atât de importantă poporului nostru. Ce tradiţii respectă creştinii în această zi, aflaţi acum!
Ce tradiţii respectă creştinii de Dragobete
Chiar dacă în zilele noastre nu am mai auzit de mult strigătele fetelor spunând „Dragobetele sărută fetele!”, în trecut satul se umplea cu aceste vorbe. Culegătorii de povești din satele României au adus la lumină aceasta tradiție.
Citește și - Legende și obiceiuri de Ziua îndrăgostiților. Povestea preotului Valentin
Oamenii de la țară spun că fetele și băieții primeau haine curate, de sărbătoare și plecau la cules de ghiocei, tămăioase și viorele pe care le așezau pe icoane sau le foloseau la alte farmece de dragoste.
Mai apoi, în jurul prânzului, se întorceau în sate, fetele fiind alergate de băieți pentru a le fura o sărutare. Când o fată era prinsă de băiatul care o îndrăgea, acesta o săruta în văzul lumii, gest ce simboliza legământul de dragoste pe întregul an sau „logodna”.
Tot în această zi, fetele necăsătorite strângeau zăpada rămasă sau cum era numită „zăpada zânelor”. În urma topirii, apa rezultată se consideră că era încărcată cu magie în iubire, așa că era folosite în diferite ritualuri de înfrumusețare sau în descântece de iubire. Fetele își clăteau fața cu această apă cu scopul de a ajunge la fel de frumoase ca zânele.
O altă tradiție ne spune faptul că fetele, de Dragobete trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin, altfel vor avea ghinion tot anul în iubire. Ba mai mult, în sate se vorbea și despre faptul că dacă o fată atinge un bărbat dintr-un sat învecinat, aceasta va fi drăgăstoasă tot anul. În unele zone ale României, sărbătoare Dragobetelui se aseamănă cu Boboteaza, așa că fetele își pun busuioc sfințit sub pernă pentru ca Dragobetele să le ajute să-și găsească iubirea adevărată.
Pe lângă tradițiile ce sunt respectat cu strictețe în unele gospodării, există și superstiții. Bărbații nu au voie să se certe sau să supere femeile, altfel ar urma o primăvară plină de ghinion, dar și un an greu. Astfel, în ziua de Dragobete nu ai voie să plângi, lacrimile ce o să curgă vor fi aducătoare de supărări și necazuri. Este interzis să lucrezi câmpul, să țeși, coși sau orice treabă grea din gospodărie. Este permisă doar curățenia casei, fiind aducătoare de spor și prospețime.
Care este semnificaţia Dragobetelor
Aflat încă sub lupa etnologilor și filologilor, “Dragobetele” reprezintă unul din personajele României magice și pline de mister care, chiar dacă nu ne mai lasă să o descoperim, reușește să ne suprindă pe zi ce trece prin complexitatea acesteia.
Legenda „Dragobetelui” ne prezintă acest fecior al unei femei extrem de frumoase numită Dochia. Ea avea grijă de o turmă de oi într-o poiană cu iarbă fragedă din munți, iar într-o noapte cu lună plină, duhul muntelui transformat în ceață, a sărutat-o în somn. După nouă luni, pe data de 24 februarie, ea l-a născut pe Dragobete. La naștere zânele acestuia au fost Primăvara, Vara, Toamna și Iarna, primind de la ele tot ceea ce era mai valoros.
După ce a mai crescut, Dragobetele a ajuns să farmece pe toată lumea cu frumusețea lui. Toată lumea îl îndrăgea, băieții care aveau să se căsătorească o făceau după ce Dragobetele se arăta în somn și după ce era învățați tainele iubirii.
Bun, legenda este legendă, dar cum au ajuns românii să serbeze această zi?
Ei bine, etnologii au descoperit că despre Dragobete nu existau atestări documentare decât în jurul secolului XIX-lea, dar asta nu înseamnă că acesta nu a existat, până la urmă viața la sat reprezintă una dintre cele mai pline de mister datorită tradițiilor.
Unii etnografi consideră că etimologia acestui cuvânt “Dragobete” își trage seva din limba slavă, adaptat în perioada Evului Mediui. Toată evoluția acestuia s-a datorat confuziei paronimice, etimologiei populare, astfel plecând de la Glavo-Obretenia (nume dat sărbătorii religioase a „Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul” în slavă) la diferite variațiuni cum ar fi: „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”.
În dicționarul de mitologie român al lui Ion Ghinoiu, la definiția Dragobetelui avem faptul că acesta este zeul dragostei în „Panteonul românesc identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.”
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
