Tunelurile vechi de aproape 130 de ani care leagă două orașe importante pe sub munți. De ce au fost abandonate
Povestea tunelulrilor abandonate care leagă Argeșul de Vâlcea în munți a început la sfârșitul anilor 1970. Au fost finalizat în 1989 și au fost efectuate teste de trafic, dar nu au fost niciodată deschise. Cu toate acestea, încă mai există, iar aventurierii încă îl traversează cu vehicule off-road.
Ideea de a lega Valea Argeșului de Valea Oltului cu o cale de comunicație terestră datează de aproape 130 de ani. Primul studiu de teren a fost efectuat de inginerul Mihail H. Romniceanu în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Ideea de a conecta calea ferată Pitești - Curtea de Argeș cu calea ferată Podu Olt - Piatra Olt a fost reluată după Primul Război Mondial. Cu toate acestea, primii pași concreți au fost făcuți abia la sfârșitul anilor 1970.
Construcția unei căi ferate între Râmnicu Vâlcea și Curtea de Argeș, care ar fi redus distanța dintre Sibiu și București cu 125 km, a fost realizată în mare parte în perioada comunistă.
Vechiul traseu prin Curtea de Argeș era considerat o deviere și greu de utilizat, astfel că în anii '70 a fost studiat un nou traseu, mai direct. O echipă a Institutului de Proiectări Căi Ferate, a ajuns la concluzia că varianta cea mai avantajoasă era aceea care urma traseul Vîlcele – Tutana – Ciofrîngeni – Sîmnic – Râmnicu Vâlcea, traseul fiind mai scurt, mai puțin sinuos, și cu caracteristici mai bune de exploatare.
Cu toate acestea, acest traseu avea și dezavantajul de a trebui traversate văile râurilor Argeș, Topolog și Simnic și cele două dealuri intermediare. Prin urmare, au fost proiectate două tuneluri, Ploștina și Gibei, pentru a traversa acele dealuri.
Tunelul Gibei are 2.240 de metri lungime
Lucrările de construcție au început în martie 1979, construcția unui viaduct mare și a două tuneluri fiind încredințată șantierului Ciofringeni al IUG-CCF București. Pe lângă personal feroviar specializat, la lucrările de construcție a tunelului Gibei au participat numeroși mineri, precum și cadre și muncitori care fuseseră anterior implicați în realizarea galeriilor hidroenergetice de pe Argeș sau Lotru.
Inițial, tunelul Gibei a fost abordat doar de la un capăt, numit „intrare”, cu ajutorul unui scut complet mecanizat („cârtiță”), primul de acest tip utilizat pe rețeaua feroviară din România. Ulterior, secțiunile de tunel forate erau cămășuite suplimentar cu beton armat, cu ajutorul unui cofrag telescopic.
Întâlnirea celor două „cârtițe” a avut loc la 29 septembrie 1989, iar abaterea de la axa prevăzută a fost de numai 8 cm pe orizontală și 12 cm pe verticală. Cele două tuneluri erau finalizate în proporție de 100%, iar calea ferată Vâlcele–Bujoreni Vâlcea era aproape gata și urma să intre în funcțiune în prima jumătate a anului 1990. În 1989, trenurile de lucru funcționau pe întreaga linie, iar un orar pentru viitoarele trenuri de călători a fost publicat în Mersul Trenurilor 1991-1992.
Cu toate acestea, linia a fost abandonată după Revoluția din 1989 și s-a deteriorat rapid. Un contract controversat semnat în 2000 pentru finalizarea lucrărilor a dus la demolarea liniei pe întreaga lungime a căii ferate, care a fost în cele din urmă anulat fără niciun progres pe șantier. Deși abandonat, tunelul Gibei, lung de 2.240 de metri, a trecut testul timpului și continuă să atragă aventurieri. Unii chiar conduc vehicule off-road prin el.
