Turnul din România de care s-a ales praful. E mai înalt decât Turnul Eiffel, dar a ajuns mâncat de rugină
De peste 25 de ani, orașul Baia Mare este dominat de turnul fostului Combinat Phoenix, cea mai înaltă clădire industrială din Europa. În anii '90, Baia Mare se afla printre cele mai poluate orașe din țară.
Coșul de dispersie, cu o înălțime de peste 350 de metri, era proiectat să rezolve parțial problema poluării. Cu toate acestea, soluția nu a fost eficientă. Astăzi, după închiderea combinatului, turnul a devenit o ruină.
Construcția turnului fostului combinat din Baia Mare a avut loc între 1993 și 1995 și este cel mai înalt furnal din România. La acea vreme, costurile construcției au depășit 11 milioane de dolari, iar peste patru mii de oameni lucrau în combinat.
Turnul din Baia Mare are 351 de metri
Turnul din Baia Mare, cu înălțimea sa de 351 de metri, depășește faimosul turn Eiffel, care măsoară 324 de metri. În ciuda planurilor ambițioase și a tehnologiei avansate, turnul nu a reușit să combată poluarea.
Ștefan Gonczi, fost subprefect al județului Maramureș, explică: „Emanațiile de bioxid de sulf din procesele de producție, în contact cu apa, formau acid sulfuros în atmosferă.”
Astfel, cerul albastru al orașului Baia Mare se putea vedea doar în fotografii. Majoritatea timpului, orașul era acoperit de o ceață densă.
„Era un aer poluat, acid. Un fel de pâclă peste oraș. Nu mai era senin cum era pe vremuri, când cerul Baia Mare era azuriu”, mai zice Gonczi.
Coșul de dispersie a reușit doar să împrăștie emisiile de bioxid de sulf pe o rază de 30 de kilometri. Acestea nu se mai acumulau peste Baia Mare, ci se răspândeau în localitățile din jur.
„După construcția turnului, zona s-a mai aerisit puțin, deoarece curenții de sus duceau gazele mai departe. Era fum care ieșea din combinat și ajungea peste oraș, aducând diverse substanțe”, a mai spus Gonczi.
Singura femeie care a lucrat ca sudor la realizarea bazei turnului din Baia Mare
Emilia Roman este singura femeie sudor care a lucrat la realizarea bazei turnului, înalt de peste 350 de metri.
„Meseria de sudor nu e ușoară. E o muncă grea, murdară, mai ales pentru femei. Dar mi-a plăcut și am lucrat pentru că mi-a plăcut,” spune Emilia Roman, care acum locuiește în Austria după o carieră de peste 20 de ani.
Ioan Coza, care a lucrat 26 de ani la fostul Combinat Phoenix, a devenit lider de sindicat din cauza condițiilor dure de muncă.
„Conducerea nu dorea să ne ofere condiții mai bune. Pe lângă mediul toxic, erau presiuni asupra noastră să cedăm,” spune Ioan Coza.
Astăzi, turnul este o ruină. Situat între bălării, cu baza inundată și structura ruginită, colosul are puține puncte de sprijin rămase pentru escaladare. Doar câțiva curajoși se aventurează să urce.
În 2017, acrobatul Flaviu Cernescu și-a exprimat iubirea într-un mod inedit, urcând în turn și făcând jurăminte la 350 de metri înălțime.
Autoritățile nu fac nimic
Timpul rămâne cel mai mare adversar, iar autoritățile nu iau măsuri. În locul unde odinioară se produceau anual 40 de mii de tone de cupru, 120 de tone de argint și 12 tone de aur, acum este doar praf și nepăsare.
Suprafața de teren este administrată de trei bănci străine. Fabrica a fost demolată, iar turnul a rămas în picioare doar pentru că demolarea lui ar fi fost prea costisitoare. De-a lungul timpului, diverse planuri de viitor, unele fanteziste, au fost propuse.
Autoritățile au dorit un centru cultural sau transformarea turnului într-un obiectiv turistic. Totuși, acestea au rămas doar vise. Ultima evaluare a terenului, realizată în 2015, a estimat costul la peste 15 milioane de euro, sumă prea mare pentru bugetul primăriei.
Imaginea industriei de altădată a rămas acum o carcasă inutilă, așteptând să cadă singură sub povara timpului și a vremurilor.
