Fostul combinat metalurgic din Baia Mare, unde se produceau anual zeci de tone de metale prețioase, a ajuns o ruină.
Complexul unde obișnuiau să lucreze câteva mii de persoane și unde se produceau anual zeci de tone de metale prețioase sau cupru a ajuns o ruină. Este vorba despre fostul combinat metalurgic din Baia Mare, considerat unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, fiind pe locul doi după Copşa Mică, în perioada de glorie a industriei româneşti.
Fostul combinat metalurgic din Baia Mare este, în prezent, o ruină. Locul unde se produceau zeci de tone de metale prețioase și cupru a ajuns pustiu. Baia Mare a fost unul dintre cele mai poluate oraşe din Europa, fiind pe locul doi după Copşa Mică, în perioada de glorie a industriei româneşti. Alături de Uzina 1 Mai din cartierul Ferneziu, situat la marginea oraşului, cel mai mare poluator era combinatul metalurgic, unde lucrau câteva mii de persoane. După Revoluție, pentru a reduce această poluare, a fost construit un coș de 351,5 m înălțime, fiind cea mai înaltă clădire industrială din Europa.
Cu toate acestea, deși a costat peste 11 milioane de dolari în 1993, durata sa de viață a fost destul de scurtă. În plus, deși a redus poluarea în Baia Mare, noxele au fost dispersate pe o suprafaţă mai mare, ajungând în satele aflate la 20-30 de kilometri distanţă, poluându-le.
„Trebuia să ţin batista la nas, pentru că aerul era greu de respirat”
Aerul poluat din zilele în care combinatul era în funcțiune făcea ca făcea ca nuanţa cerului să fie una mai degrabă cenuşie decât albastră. Mai mult, cel mai celebru efect al poluării acide era acela că ciorapii subţiri de damă se găureau după ce erau întinşi afară la uscat, din cauza ploilor acide. Substanțele provenite din procesul metalurgic al combinatului intrat în contact cu apa de ploaie se transformau în acid sulfuric, găurind hainele mai subțiri.
„Dacă întindeam hainele la uscat şi le ploua, unele mai subţiri se rupeau. De multe ori, când treceam prin zona combinatului trebuia să ţin batista la nas, pentru că aerul era greu de respirat”, declara, anul trecut, Elena Isac, o băimăreancă ce a trăit perioada aceea, potrivit Adevărul.ro.
În prezent, fostul combinat este o ruină, iar coșul de fum nu mai are nicio utilitate. Având în vedere dimensiunile sale impresionante, acesta ar putea fi folosit doar ca atracție turistică modernă. Cu 30 de metri mai înalt decât Turnul Eiffel, are o deschidere de 20 de metri la bază și un diametru de 9 metri în vârf.
Emilia Roman, care a lucrat la construcția coșului ca sudor, susține că exigențele erau foarte mari, iar condițiile de lucru foarte dure. Poate părea ciudat acum, dar nu cu mult timp în urmă, munca de sudur era practicată și de femei.
O evaluare din 2015 arată că valoarea lui s-ar ridica la 15 milioane de euro
„Nu orice sudor putea lucra acolo. Trebuia să fii foarte bun meseriaş. Noi eram vreo 12 femei care sudam, dar eu am fost singura care am lucrat la coş. Noi sudam nişte plăci, aveam nişte bare de care le sudam şi apoi erau urcate pe coş. Aveam panson. Eu aveam litera O, aia era bătută pe sudura mea ca să ştie cine a lucrat acolo. Fiecare avea altceva. Era un fel de semnătură.
Eu am lucrat la baza coşului, acolo era baza de confecţii metalice. Dădeam probă de lucru şi după aia mergeam să sudez. Nu e vorba că nu erau şi muncitori necalificaţi, dar majoritatea aveau calificare. Cei cu confecţiile metalice cel puţin erau calificaţi. Noaptea se vedeau doar scântei de la sudori”, spune, cu un an în urmă, Emilia Roman.
În 2009, combinatul a fost închis și, de atunci, a dispărut treptat. Locul, care producea anual peste 40.000 de tone de cupru, 120 de tone de argint și 12 tone de aur, a dispărut la fier vechi sau a fost demolat. Locuințe sociale au fost amenajate în vechile clădiri de birouri, unde au fost cazaţi băimărenii care aveau locuinţe improvizate la periferia oraşului, pe Craica sau la Pirită. O evaluare din 2015 arată că valoarea lui s-ar ridica la aproximativ 15 milioane de euro.
Turnul încă mai este în picioare, dar cei care au avut curajul să urce în el spun că este afectat de rugină. O parte din vechiul combinat aparține acum unei firme conduse de un om de afaceri din Brașov, iar o alta unei bănci. Combinatul metalurgic din Baia Mare a fost construit în 1907, ca o fabrică de acid sulfuric, iar în 1925 a devenit combinat.
