Unde se află cel mai vechi lac artificial din România, un loc legendar din Pădurea de argint: „Este un fel de lume pierdută”
Ai auzit de cel mai vechi lac artificial de la noi din țară? Se află în Munții Metaliferi, în Hunedoara și a fost amenajat pentru minele de aur din Certej, undeva la sfârșitul secolului 18.
„Făeragul este un fel de lume pierdută”
Lacul Făerag din Hunedoara este cel mai vechi lac de acumulare din această zonă. Totuși, unii oameni susțin că este, de fapt, cel mai vechi lac artificial din țară, iar barajul său există și în prezent. Se întinde pe o suprafață de 4 hectare și are 9 metri adâncime, fiind amenajat în epoca habsburgică. Unii autori susțin că amenajarea lacului este mult mai veche decât pare.
„Făeragul este un fel de Lume Pierdută, dintr-un alt spaţiu neumblat al acestor munţi. Este drept, omul a fost prezent aici cu uneltele sale de muncă, secole de-a rândul. L-a atras, ca în atâtea locuri din adâncurile Ţării de Piatră mirajul galben, lucitor al aurului. Acum mai bine de două sute patruzeci de ani, firul principal al văii a fost închis de un baraj înălţat din pământ amestecat cu bolovani.
Apa, zăgăzuită într-un lac de acumulare, era condusă într-un iaz, unde punea în mişcare şteampurile pentru flotarea aurului. Iniţial, lacul avea doar două hectare, dar prin supraînălţarea ulterioară a barajului, suprafaţa lui s-a dublat. Aşa a rămas pînă astăzi”, se arată în revista România Pitorească, într-un reportaj de Nicolae Docsănescu (1988).
Lacul Făerag din Hunedoara este înconjurat de o pădure de fag care împodobea munții.
„Nu una oarecare, ci o pădure îmbrăcată în straie de argint. O pădure de fag cu scoarţa aproape albă, ca a mesteacănului, numit de botanişti fagus silvatica, varietatea leucodermis. Pe lângă ea, o rezervaţie de molid, de douăzeci şi ceva de ani, acceptată şi declarată ca atare după îndelungi cercetări, măsurători şi observaţii”, mai arată publicistul.
„În acest cadru nou a fost colonizat cerbul carpatin”
Pădurile de argint, după cum au fost numite de oamenii din zonă, acoperau munții în care se regăsesc satele din comuna Certej. În pădurea Certejului, animalele sălbatice își făceau mereu simțită prezența, lucru care se întâmplă chiar și în zilele noastre.
„În acest cadru nou, împrospătat de măreţia răşinoaselor, a fost colonizat cerbul carpatin, piesă de rezistenţă a oricărui teritoriu cinegetic. S-a acomodat repede cu noul său spaţiu de vieţuire, s-a înmulţit şi în grupuri a început să se apropie tot mai netemător de oglinda albastră a lacului, l-am recunoscut urmele lăsate în pămîntul reavăn şi l-am auzit brănind prelung în puterea nopţii.
Către miezul nopții, undeva, nu foarte departe, se stârnise larmă de câine. Erau mai mulţi şi lătrau cu furie. Deodată, mai puternic decât hărmălaia lor, un răget prelung, repetat de câteva ori, ca o implorare, a sfâșiat văzduhul. Câinii au tăcut, dar cerbul a brănit până târziu, tot mai aproape de noi”, informa autorul menționat.
