Vrei să fii bonă în Italia? Câștigi până la 5.000 de euro pe lună, dar regulile sunt de-a dreptul șocante. Ce trebuie să respecți
La Milano, meseria de bonă sau „nanny”, cum preferă să spună familiile din înalta societate s-a transformat într-o adevărată profesie de elită.
Într-un oraș al modei, al luxului și al discreției, bonele pot câștiga cât un director de corporație: până la 5.000 de euro pe lună. Însă drumul până acolo este plin de interviuri stresante, reguli neobișnuite și cerințe care sfidează logica. Pentru multe dintre aceste femei, succesul profesional se plătește cu o disponibilitate aproape totală și o viață trăită în umbra familiilor care le angajează, scrie Corriere dela Serra.
Interviu la 7 dimineața: „Evitați cuvintele cu R!”
„Puteți evita cuvintele care conțin litera R? Micul Achille le pronunță greșit.” Așa începe interviul video al Annei (nume fictiv), o bonă cu peste 20 de ani de experiență în Milano.
E ora 7:58 dimineața, iar în fundalul ecranului se vede un apartament elegant: parchet de stejar, covor persan, canapele de catifea portocalie și o priveliște impresionantă asupra cartierului CityLife.
Anna zâmbește și aprobă calm. În lumea în care lucrează, adaptabilitatea este o formă de supraviețuire.
Întrebările continuă: „Știți să înotați? Să schiați? Sunteți dispusă să vă mutați două săptămâni la Saint Moritz și în vacanța de vară la Forte dei Marmi?” Soțul, conectat prin videoconferință din Singapore, intervine scurt: „Asistenta mea vă va trimite contractul de confidențialitate pentru săptămâna de probă.” Așa arată o zi obișnuită din viața unei bone de lux , un amestec de interviu corporatist și test psihologic rafinat.
Anna are 46 de ani și se prezintă ca o profesionistă în educația timpurie. „Nu lustruiesc podele, nu spăl geamuri. Eu cresc copiii altora”, spune ea, convinsă că statutul de bonă în lumea bună presupune mult mai mult decât îngrijirea de zi cu zi.
Ea concepe programe de activități, planuri de somn, meniuri personalizate și chiar strategii pentru gestionarea emoțiilor copiilor. În geanta ei se află mereu o agendă cu flori, plină de notițe despre alergii, orare și cântece de leagăn.
Deși are propriul apartament în Porta Romana, Anna locuiește aproape permanent în casele familiilor pentru care lucrează – spații imense, cu camere de joacă cât o grădiniță și dulapuri aranjate pe culori. „E o lume perfect ordonată, în care totul strălucește, dar uneori trebuie să te pierzi pe tine ca să te potrivești cu ea”, mărturisește ea.
Reguli absurde: fără parfum, fără logo-uri, fără zâmbete largi
Viața de bonă printre bogații din Milano vine la pachet cu reguli care pot părea absurde pentru oricine din afară.
Nicio picătură de parfum, pentru că „copilul se agită”. Ținutele trebuie să fie neutre, fără logo-uri, deoarece „brandul îl alegem noi”. Zâmbetele trebuie să fie discrete, mai ales când tatăl e într-o videoconferință. Fiecare detaliu contează.
În plus, nicio fotografie și nicio postare online nu sunt permise, pentru a proteja intimitatea familiei. În unele case se impune un stil de viață „low tox”: fără balsam de rufe, fără produse parfumate, doar substanțe naturale precum percarbonatul.
Sunt familii care cer ca bona să aibă accent britanic perfect sau să accepte montarea unui AirTag în căruciorul copilului „pentru siguranță”. Într-un astfel de univers, granița dintre grijă și control dispare complet.
Selecție ca la NASA
Procesul de selecție pentru aceste poziții este aproape militar. Agențiile de recrutare organizează interviuri video, teste psihologice, probe practice și chiar verificări ale aspectului fizic: unghiile trebuie să fie îngrijite, dar fără ojă stridentă, iar mâinile fără urme de muncă fizică.
Anna deține diplome în științele educației, a urmat cursuri de prim ajutor pediatric și știe să folosească un defibrilator.
Programul zilnic este planificat cu minuțiozitate: „Dimineața facem activități motorii, la prânz proteine vegetale, iar după-amiaza jocuri de îndemânare și lectură, fără ecrane. La ora 17, rutina de seară: lumină difuză, poveste și somn.”
Pentru aceste familii, o bonă nu este doar o persoană care are grijă de copii, ci un specialist în educație, nutriție și comportament.
Bonă de lux = job cu liste de așteptare
Agențiile de recrutare din Milano, precum Nanny & Butler, au liste de așteptare pentru familiile care caută „nanny-uri de elită”.
„O bonă rezidentă câștigă între 1.800 și 4.000 de euro pe lună, iar cele care vorbesc limbi străine sau acceptă deplasări frecvente pot ajunge la 5.000”, explică Giulia Garroni Parisi, consultantă la agenție. Familiile plătesc comisioane de mii de euro pentru a găsi candidata ideală, iar discreția este considerată o formă de loialitate absolută.
Într-un parc din Milano, o mamă o întreabă pe Anna: „Dacă cel mic cade, ce faceți?” „Îl las să cadă, apoi îl ajut să se ridice”, răspunde ea. Răspunsul este perfect – dovadă de calm, echilibru și experiență. După zece zile de interviuri și verificări, Anna primește în sfârșit apelul așteptat: „Ne-ați plăcut. Puteți începe luni?” „Da, doamnă Lucrezia. Cu contract, orar clar – 8:30–18:30, două seri pe lună, fără nopți. Deplasările se discută din timp.” „De acord.”
În lumea lor, perfecțiunea e cerință de job
Pentru Anna și pentru multe alte bone din Milano, această meserie este un amestec de vocație și sacrificiu. În casele luxoase unde liniștea e o regulă, iar perfecțiunea o condiție de angajare, copilăria devine un proiect gestionat cu rigurozitate.
„Când ești bonă în lumea asta”, spune Anna, „nu ești doar o femeie care are grijă de un copil. Ești educatoare, psiholog, nutriționist, confident. Dar, mai ales, ești invizibilă.”
