Wojtek, ursul soldat care a fost alături de polonezi în cel de-Al Doilea Război Mondial. Bea bere, fuma și arunca cu grenade în inamici
Poveștile sale par să fi ieșit din lumea personajelor tragicomediei viu desenate a lui Sven Hassel. Wojtek a purtat nu numai unicitatea poveștilor sale, ci și stigmatul comun animalelor care au trăit atât de mult timp alături de oameni. Da, a fost un urs care a fumat țigări, a băut bere și a aruncat cu grenade în soldații Fuhrerului. Dar a fost și un urs care i-a înveselit pe soldații morocănoși din tranșee cu gesturile sale.
La mijlocul lunii februarie 1944, în portul Napoli, soldatul britanic Archibald Brown a fost desemnat să înregistreze o unitate de soldați polonezi care tocmai sosise din Alexandria. Această unitate urma să ia parte la bătălia dintre germani și italieni, alături de soldații britanici. Într-un interviu acordat după război, Brown a declarat că a vorbit cu toți soldații din acea unitate care se aflau în port în acea zi, dar când s-a uitat pe listă a observat că un caporal pe nume Wojtek lipsea.
Brown i-a întrebat pe ceilalți soldați unde era, iar colonelul, amuzat, a răspuns că Wojtek nu înțelege decât persană și poloneză, iar apoi l-a condus pe Brown către o cușcă mare în care se afla un urs brun adult. Era Caporalul Wojtek, cel mai faimos și iubit membru al unității.
Armata poloneză l-a recrutat pe acest membru foarte neobișnuit în urmă cu doi ani. Cariera militară a lui Wojtek a început în 1942, în Munții Alborz din nordul Iranului. Conform poveștii, un băiat din provincia Hamadan a găsit un pui de urs orfan și l-a adus acasă. La scurt timp după aceea, el l-ar fi vândut soldaților polonezi în schimbul unor conserve.
Puiul de urs a devenit animalul de companie al soldaților, iar în schimbul atenției, ursul s-a obișnuit rapid cu ei și i-a înveselit în fiecare zi. Wojciech Nalewski, un veteran de război polonez, își amintea că soldații foarte obosiți erau întotdeauna bucuroși să fie întâmpinați de puiul de urs când se întorceau în tabără. Pentru soldații polonezi care, până în 1941, suferiseră în lagărele sovietice și acum se aflau departe de familie și prieteni, micul pui de urs era singura sursă de bucurie.
„Bea bere ca oricare dintre noi și îi plăceau și țigările”
Deoarece nu știau nimic despre cum să se poarte cu urșii, soldații îl tratau ca și cum ar fi fost unul de-al lor. „Era exact ca un câine. Bea bere ca oricare dintre noi și îi plăceau și țigările, pe care înghițea pur și simplu”, povestea Augustyn Karolewski, potrivit historia.ro.
În 1944, soldații polonezi și-au dat seama că vor trebui să se despartă de noul lor camarad. În aprilie, trebuiau să se îmbarce pe un vas din Egipt cu destinația Napoli pentru a lua parte la operațiunile companiei Aliate din Italia, dar autoritățile portuare au refuzat să permită accesul animalelor sălbatice la bord. Prin urmare, soldații polonezi au improvizat. Ei au obținut rapid permisiunea Biroului Militar din Cairo de l transforma pe tânărul urs în soldat. I-au dat numele de Wojtek – „cel căruia îi place războiul” sau „războinic zâmbitor” în poloneză, și l-au făcut caporal.
Când Wojtek a ajuns în Napoli, Archibald Brown a crezut că este o glumă. Dar ursul soldat a devenit un soldat polonez legitim și, datorită sprijinului moral pe care l-a oferit camarazilor săi, a devenit o parte foarte importantă a armatei poloneze.
La acea vreme, Wojtek nu mai era un pui, ci deja un adult, cântărind aproximativ 220 de kilograme. Ursul trebuia să fie util unității sale, așa că soldații l-au învățat să care lăzi. Un veteran britanic și-a amintit mai târziu cât de surprins a fost când a văzut trecând pe lângă el un urs care transporta o ladă cu obuze. De asemenea, ursul s-a evidenţiat ca grenadier, învăţând uşor să arunce grenade spre liniile germane, dar şi-a descoperit vocaţia în postura de servant artilerist. Dar cum se expunea lunetiştilor pe când arunca grenade, prietenii săi au decis că era mai bine ca animalul să livreze obuze.
Ce s-a întâmplat cu Wojtek după război?
Adevărată sau nu, povestea lui Wojtek și a sprijinuluii oferit camarazilor săi a devenit legendară. Cu aprobarea Statului Major Polonez, stema unității a fost schimbată pentru a reprezenta un urs care transporta un uriaș proiectil de artilerie. După război, Wojtek a plecat în Scoția împreună cu soldații. Când trupele poloneze au început să se demobilizeze, s-a pus problema unde să mute ursul. În Iran sau în Polonia? Sau ar trebui să rămână în Scoția?
„Autoritățile comuniste din Polonia doreau să-l ducă la grădina zoologică din Polonia, dar colegii mei care voiau să rămână în Scoția nu au fost de acord”, a relatat Narebski.
Astfel, acest erou de război a scăpat de dictatura comunistă și a mers la grădina zoologică din Edinburgh. Acolo, a devenit una din principalele atracții, și mulți veterani de război au venit să-l viziteze. Augustyn Karolewski și-a vizitat fostul camarad de mai multe ori și a descoperit că acesta încă recunoștea limba polonă: „Imediat cum îi spuneam numele, se așeza în fund și dădea din cap parcă pentru a cere o țigară”.
Acest urs neobișnuit a murit în 1963. El a devenit un simbol al solidarității dintre Polonia și Scoția, iar oamenii și-l amintesc și astăzi. În martie 2009, Parlamentul Scoțian a organizat un eveniment în onoarea lui. Memorialul Wojtek a solicitat chiar aprobarea pentru a ridica o statuie a acestui urs celebru în centrul Scoției.
