Francez judecat pentru exploatarea a 20 de români
Jean-Francois Goujon consideră că a oferit un ajutor "umanitar şi social". Potrivit acestuia, la firma din Mazamet pe care o gestiona din 2002 alături de soţia sa avea "în posesie" circa zece muncitori, care, în urma unui control al autorităţilor, s-au dovedit a fi mai degrabă 28.
Imigranţii clandestini erau găzduiţi în condiţii sordide "precum iepurii în ţarc", potrivit avocatului unuia dintre aceştia, şi plătiţi cu sume modice, între 200 şi 600 de euro pe lună pentru 60 de ore de muncă pe săptămână, pe care nu le declara. Potrivit La Depeche, româncele făceau curăţenie şi aveau grijă de copiii familiei Goujon.
Aceste fapte au fost dezvăluite ca urmare a numeroaselor controale efectuate de inspectorii pentru protectia muncii la sfârşitul lui 2002 pe şantierele firmei şi după avertizările unor oficiali ai mişcării Emmaus din departamentul Tarn, unde unii din aceşti "muncitori" au reuşit să se refugieze "terorizaţi" de "patronul" lor.
Goujon fusese deja condamnat în contumacie în noiembrie 2007 la doi ani de închisoare. El a fost în cele din urmă reţinut la 21 septembrie.
Bărbatul a negat însă toate acuzaţiile, declarând că nu s-a deplasat niciodată în România sau în Italia cu microbuzul pentru a căuta români. "Nu am făcut decât să-i ajut dându-le un loc de muncă, culcuş şi adăpost", a precizat el, neputând să înţeleagă de ce românii au denunţat aceste fapte dacă erau trataţi atât de bine.
