Cea mai mare petrecere a secolului XX care a condus Iranul la dezastru
În urmă cu 45 de ani, șahul Iranului, care se bucura de o viață mult prea luxoasă deși poporul său suferea în sărăcie, a hotărât să organizeze cea mai mare petrecere a secolului. În cadrul acestui eveniment urmau să fie invitați prinți, prințese, regi și alți șefi de state din întreaga lume. A fost însă momentul care a declanșat o adevărată revoluție politică resimțită în întregul Orient Mijlociu chiar și astăzi.
În urmă cu aproape o jumătate de secol, mai exact în anul 1971, șahul Iranului a organizat o petrecere care a costat aproape 1,5 miliarde de lire, relatează Daily Mail. Acesta dorea aducerea în fiecare zi cu elicopterul a unui bloc de gheață de dimensiunea unui automobil, necesar pentru a ține rece vinul alb din paharele invitaților. Dorea să fie aduse 50.000 de păsări pentru ca acestea să creeze o atmosferă plăcută cu cântecul lor (majoritatea au murit din cauza lipsei de apă). De asemenea, a fost angajată o echipă de regie de la Hollywood pentru a realiza un film cu această petrecere.
Ceea ce a frapat însă cel mai mult la acest eveniment aproape inimaginabil a fost impactul pe care l-a avut deoarece a dus la o revoluție politică ce bântuie Orientul Mijlociu chiar și în prezent. Petrecerea urma să aibă loc în Persepolis și trebuia să dureze trei zile. Invitații erau răsfățați cu un meniu de lux (caviar, păun, Chateau Lafite din 1945) și cu ambientul unor corturi dotate cu climatizare.
Familia conducătoare ignora sărăcia națiunii
Cu siguranță, acesta a fost momentul declanșator al nemulțumirilor populației iraniene care trăia în sărăcie. Unul dintre oponenții regimului șahului a denunțat fastuoasa festivitate și i-a incitat pe conaționalii săi să se ridice împotriva „trădătorilor și vulturilor” care conduceau țara. Paradoxal, petrecerea avea scopul de a întări autoritatea șahului și de a celebra cea de-a 2.500-a aniversare a fondării Imperiului Persan.
Șahul fusese de-a lungul domniei sale un adevărat autocrat. Nu era permisă nicio formă de opoziție. Orice disident era pedepsit prin tortură, închisoare sau chiar mai rău de-atât. Mai mult de jumătate din națiunea iraniană trăia sub limita sărăciei, în timp ce familia conducătoare se bucura de un lux exuberant.
Încoronarea șahului Iranului în 1967:
O ceremonie ca-n basme
Șahul dorea organizarea ceremoniei în centrul istoric al Persepolisului, unde se aflau ruinele vechiului oraș. Problema era că trebuia amenajat un spațiu pentru invitați. Soluția a fost un cort realizat dintr-un material special care să impiedice căldura deșertului să pătrundă în interior. Cum apa lipsea, aceasta trebuia adusă în cort printr-un sistem irigabil. A fost angajat cel mai mare restaurant din lume la acea vreme, de origine franceză, care oferea un meniu francez. De asemenea, au fost angajați 180 de chelneri din cele mai scumpe hoteluri din St. Moritz.
Locul unde urma să fie amplasată petrecerea era sălbatic, total neospitalier, plin de șerpi și scorpioni. Au fost folosite chimicale pe o rază de 20 de mile care să elimine orice formă de sălbăticie. În locul acesteia au fost aduse 50.000 de păsări și 15.000 de copaci de la Versailles (care, evident, nu au supraviețuit în deșert).
Au fost invitați importanți lideri ai lumii
Printre personalitățile de la acea vreme invitate se numărau: Prințul Rainier și Prințesa Grace Kelly din Monaco, Imelda Marcos din Filipine, Tito, președintele Iugoslaviei, Regele Hussein al Iordaniei, Împăratul Etiopiei, Haile Selassie, care a fost primit în corturile personale ale șahului și ale împărătesei sale, cea de-a treia soție, Farah Diba. Invitații au cinat la o masă în formă de serpentină care avea o lungime de 70 de metri și era acoperită cu o singură față de masă (un material de dimensiuni enorme). Regina Marii Britanii a refuzat să se prezinte la ceremonie, deoarece a știut că acest eveniment este o greșeală. Totuși, a procedat diplomatic și i-a trimis pe Prințul Filip și pe Prințesa Ana.
După un regim autoritar a urmat unul tiranic
Ayatollahul Khomeini, opozantul regimului autoritar al șahului, a criticat aspru ceremonia fastuoasă și a considerat că nu are nicio legătură cu noblețea musulmanilor iranieni. Liderii Iranului și toți cei care au participat la petrecere au fost considerați trădători ai Islamului și ai poporului iranian. Opt ani mai târziu, după ce regimul șahului a căzut iar puterea a căzut în mâinile lui Ayatollahului, situația poporului iranian a rămas neschimbată. De fapt, Khomeini nu a făcut decât să instaureze un regim mai teocratic.
