Cum și-a transformat o tânără dragostea pentru câini în cariera de vis: „Mă simt cea mai norocoasă persoană din lume”
Dragostea pentru animale poate deveni mai mult decât o pasiune — pentru unii oameni, se poate transforma într-o adevărată carieră. Este și cazul unei femei din New York, care și-a construit succesul profesional pornind de la voluntariatul în adăposturi și de la dorința de a spune poveștile câinilor salvați, după cum a relatat într-un articol publicat de cnbc.com.
„Când eram la facultate, între cursurile mele de engleză și scriere creativă, alergam câteva străzi spre centrul orașului pentru a face voluntariat la un adăpost de animale din estul Manhattanului.
Pierderea în lectură și petrecerea timpului cu câinii de la adăpost au fost cei doi piloni la douăzeci și ceva de ani și m-au menținut sănătoasă mental și motivată zi de zi. Scopul meu profesional a fost mereu să spun povești despre animale aflate în nevoie.
Primul meu loc de muncă după facultate a fost pentru un fotograf de câini. L-am însoțit prin New York, apoi prin țară și apoi prin lume, ajutând la transportul echipamentelor foto și notând informații despre toți câinii pe care îi întâlneam în fiecare zi. Nu câștigam mulți bani, dar îmi plăcea enorm.
După șapte ani, am fost concediată pe neașteptate.
Era ajunul împlinirii vârstei de 30 de ani și rămăsesem brusc fără job. Aveam două opțiuni: să găsesc un alt loc de muncă sau să încerc să mă descurc pe cont propriu. Pentru mine, alegerea a fost simplă. Trebuia măcar să încerc să îmi fac un nume făcând ceea ce iubeam cel mai mult — să ajut câinii.”
„Împărtășesc cu lumea câinii pe care îi am în îngrijire”
„Toate aceste schimbări au coincis cu mutarea mea într-un apartament nou împreună cu actualul meu logodnic, Jacob, și câinele nostru salvator cu nevoi speciale, Simon.
Acest apartament era special pentru că, după ce locuisem în șapte apartamente în New York, aveam pentru prima dată o curte. De-a lungul anilor, am crescut câțiva câini, dar având o curte mare și un proprietar care iubea câinii, am decis că era momentul perfect să mă implic din nou în această activitate.
Primul nostru câine în plasament a fost Ken, un metis de tip Heeler, la câteva luni după mutare. În drum spre a-l lua, i-am dat telefonul lui Jacob și l-am rugat să mă filmeze. Aveam aproximativ 50.000 de urmăritori pe Instagram, unde postam videoclipuri despre câinele meu.
Dar am decis să evidențiez procesul de foster, pas cu pas. Voiam să arăt oamenilor exact cum se face, astfel încât să nu mai pară intimidant pentru cei care ar vrea să încerce.
Am explicat ce făceam în tunelurile sufocante ale metroului, emoția și nervozitatea mea fiind evidente. Am înregistrat totul: sosirea lui Ken din duba de transport, aducerea lui în apartament.
Ulterior am editat clipurile și le-am postat pe Instagram și TikTok. În mod miraculos, oamenilor le-a plăcut enorm. Videoclipul a devenit viral — pe TikTok a strâns 257.000 de vizualizări, 27.000 de aprecieri și peste 500 de comentarii.
Am fost șocată de reacția oamenilor și de conexiunea emoțională imediată pe care acești străini de pe internet au simțit-o față de Ken. Așa că am continuat: un videoclip în care îl îmbăiam pe Ken, unul în care se juca cu Simon, unul în care alerga după bulele de săpun pe care le făceam în curte. Și, în final, un videoclip în care Ken era adoptat de noua sa mamă.”
Magia de a vedea un câine iubit pentru prima dată
„În săptămâna în care l-am avut pe Ken, audiența mea a crescut. Oamenii voiau să vadă povestea lui și procesul de foster în New York. Dar, mai mult decât orice, cred că oamenii își doreau să vadă o poveste fericită, care să le aducă un sentiment de speranță — să simtă puțin din magia care apare când un câine este iubit pentru prima dată.
După primul câine în plasament, am decis să mă concentrez mai ales pe cazuri medicale și comportamentale. Simon a suferit toată viața de epilepsie idiopatică, iar experiența îngrijirii lui mi-a schimbat complet modul în care interacționez cu lumea și nivelul meu de răbdare.
În plus, majoritatea adăposturilor acoperă costurile asociate cu fosterul — hrană, medicamente și proceduri medicale — așa că singurul lucru pe care trebuie să îl ofer este timpul și implicarea emoțională.
Am vrut să spun poveștile câinilor care altfel ar fi fost uitați și să arăt lumii cât de incredibili sunt.
De atunci, am avut în plasament aproape 30 de cazuri medicale dificile și le-am găsit tuturor familii iubitoare. Am strâns peste jumătate de milion de dolari pentru organizații de protecție a animalelor. Am colaborat cu branduri precum Toyota, Chewy, The Farmer’s Dog și Williams Sonoma. Mi-am crescut audiența la peste două milioane de urmăritori pe toate platformele.”
Sfatul ei pentru a transforma o pasiune într-o carieră
„Cel mai bun sfat pentru cei care vor să își transforme pasiunea în job full-time este să înceapă de jos. Înainte să încep pe cont propriu, am lucrat un an și jumătate ca freelancer în crearea de conținut. Am contactat cât mai multe branduri pentru animale și am întrebat dacă au nevoie de ajutor pentru conținut sau gestionarea rețelelor sociale.
Cel mai mare client al meu a fost Adopt a Pet și Kinship, unde am avut ocazia să vizitez adăposturi și să promovez câinii adoptabili. Am renunțat la acele colaborări doar când nu mai era sustenabil să lucrez full-time și să creez conținut simultan. Dar conexiunile pe care le-am făcut m-au ajutat enorm să devin creator independent.
Fiecare zi arată diferit pentru mine: unele zile ridic un câine de la adăpost și îl curăț, alte zile fac ședințe foto cu câinii mei adoptați anterior pentru branduri, iar alte zile stau într-o cafenea încercând să respect un termen limită pentru scris.
Ceea ce a devenit cel mai evident pentru mine, prin fiecare câine în plasament și fiecare poveste documentată, este că aceștia sunt printre cei mai mari factori de conexiune umană.
Ei reprezintă viața, dragostea, pierderea, bucuria, tristețea și trăirea fiecărei zile în prezent. Ne ancorează, ne motivează, iar când le spui poveștile, oamenii nu pot să nu asculte.
Niciodată nu m-am gândit că povestirea experiențelor mele ar putea deveni o carieră. Dar, în timp ce stau în apartamentul meu din Brooklyn cu câinele meu de salvare sforăind la picioarele mele, sunt veșnic recunoscătoare că s-a întâmplat.”
