Doliu în literatură. A murit scriitorul Milan Kundera
Unul dintre monștrii sacri ai literaturii moderne, scriitorul Milan Kundera, a murit la vârsta de 94 de ani.
Anunțul a fost făcut de televiziunea cehă, miercuri. Cunoscut în întreaga lume pentru o operă tradusă în aproximativ patruzeci de limbi, Kundera a fost în multe privinţe un scriitor misterios.
Informațiile despre biografia sa au fost o lungă perioadă foarte vagi. „Milan Kundera s-a născut în Cehoslovacia. S-a mutat în Franţa în 1975". Pentru a completa această notă, diaristul Matthieu Galey a lăsat un portret mai detaliat al lui Kundera: „Accentul îi dă un farmec infinit şi acei ochi albaştri, atât de adânciţi în orbită. Ceva de boxer şi de papă. Cald, protector. Îţi dă încredere fizică. Opusul cărţilor sale”.
O tragedie stă la baza vocației sale
Milan Kundera s-a născut, pe 1 aprilie 1929, la Brno, în Cehoslovacia, dintr-un tată muzicolog şi pianist, . Romancierul a debutat ca poet. O tragedie care avea să stea la baza vocaţiei , care în 1967 a publicat primul său roman, „Gluma/ La Plaisanterie"
Lăudat de Louis Aragon, care a scris prefaţa cărţii la publicarea sa în Franţa în 1968 („acest roman îl consider o operă majoră"), această operă puternică, cu un stil baroc şi plin de viaţă, explorează, prin intermediul destinelor unor personaje masculine şi feminine, una dintre temele fundamentale ale operei sale: confruntarea dramatică şi comică dintre viaţa intimă a individului, natura sa evazivă şi aleatorie, şi ficţiunea unei ideologii colective, în acest caz comunismul stalinist. Este o ruptură pe care autorul a trăit-o din interior şi care, într-un fel, a decis cursul vieţii sale.
Kundera a fost comunist entuziast
Comunist entuziast încă de la vârsta de 18 ani, când a aderat la partid după ce acesta a preluat puterea în Cehoslovacia în urma celui de-al Doilea Război Mondial, Milan Kundera a conștientizat curând impostura socialismului de stat, care înăbuşea conştiinţele, în special pe cele ale scriitorilor şi intelectualilor, obligându-i să scrie într-o limbă moartă; cea a unui regim autoritar şi nivelator, pe care Kundera îl va descrie mai târziu drept kitsch pentru greutatea sa entuziastă şi prostia sa fulminantă.
Scriitorul povestea dezamăgit că în "Gluma", în care unul dintre personajele principale, tânărul Ludvik, este exclus din partid pentru că a scris pe o carte poştală trimisă unui prieten: „Optimismul este opiul rasei umane. O minte sănătoasă miroase a rahat. Trăiască Troţki!".
Pentru Kundera, care a repetat acest laitmotiv al deziluziei eliberatoare în toate romanele sale, kitsch-ul nu este semnul distinctiv al unei anumite ideologii. Este tendinţa pe care o avem cu toţii de a înfrumuseţa condiţia umană şi de a-i nega dimensiunea tragică pentru a o face suportabilă.
„Am fost şi eu în rond. Era în 1948, comuniştii tocmai triumfaseră în ţara mea şi mă ţineam de mână cu alţi studenţi comunişti. Apoi, într-o zi, am spus ceva ce nu era în regulă, am fost dat afară din partid şi a trebuit să părăsesc cercul", scria el în "Cartea rîsului şi a uitării/ Le livre du rire et de l'oubli", primul dintre romanele sale publicat în Franţa în 1979, potrivit news.ro.
Exclus din partid pentru prima dată în 1956, Kundera a fost reprimit în partid înainte de a fi exclus definitiv în 1970, după participarea sa activă la Primăvara de la Praga din 1968.
