Amintiri despre Mineriadă. Familia sălăjeanului Corneliu Coposu în faţa hoardelor de mineri
Născute în satul sălăjean Bobota, surorile lui Corneliu Coposu au trăit clipe de coşmar în urmă cu 21 de ani, în timpul mineriadelor din 13 – 15 iunie 1990. Corneliu Coposu împreună cu Flavia Rodica s-au refugiat la prieteni, în timp ce căsuţa lor, de pe strada Mămulari, din capitală, a fost devastată de hoardele de mineri care-l căutau pe Corneliu Coposu.
"Stai liniştită…Doar nu m-or face erou"
Încă din noaptea de 13 iunie a început să sune telefonul în căsuţa cu muşcate de pe Mămulari, numărul 19, din Bucureşti. La acea oră, în casă se afla Flavia, care îl îngrijea pe fratele său bolnav. « Stăteam cu el ca să fiu sigură că-şi va lua medicamentele. Pe la ora 23.00 a sunat telefonul, iar o voce isterică de la celălat capăt al firului ne spune că vom arde « ca şobolanii ». Nu am luat în serios înjurăturile şi ameninţările. Eram obişnuiţi deja… Cornel nu era deloc speriat şi încerca să mă liniştească şi pe mine, spunându-mi « Stai liniştită, dragă. Doar nu m-or face ăştia erou », îşi aminteşte Flavia Bălescu Coposu, care astăzi a ajuns la 87 de ani.
Un cocktail Molotov la fereastra Seniorului
La puţin timp după miezul nopţii, ameninţările s-au materializat. Flavia îşi aminteşte că o Dacie albă a oprit lângă casă, iar un individ a coborât şi a aruncat în fereastră cu un cocktail Molotov, iar apoi a demarat în trombă. « În inconştienţa noastră, eu şi Cornel am ieşit cu o pătură să stingem flăcările de pe geam şi perete. Riscam să fim aşteptaţi afară… », mai spune distinsa soră a Seniorului.
În cele din urmă, Flavia a reuşit să-l convingă pe fratele ei să se refugieze în casa unor prieteni şi în aceeaşi noapte au părăsit casa. Şi bine au făcut, pentru că a doua zi minerii, îndrumaţi de nu se ştie cine au năvălit în casa familiei Coposu şi au devastat-o în întregime. « Pereţii erau zdrobiţi, vesele spartă, iar husele de pe scaune, fotolii, canapele, sfâşiate. Minerii căutau valută, pentru că primiseră indicaţii. Bineînţeles că nu au găsit nimic », adaugă Flavia Coposu.
Umanitate într-un ocean de ură
În pofida ameninţărilor şi a situaţiei incendiare din 15 iunie, Flavia şi-a luat inima în dinţi şi s-a întors pe Mămulari. A început, alături de prieteni, să repare ce se putea repara prin casă şi a rămas peste noapte acolo, pentru a păzi casa, care rămăsese fără uşi din cauza minerilor. « Pe lângă amintirile triste, cu tineri bătuţi cu bestialitate în stradă, am rămas şi cu imaginea luminoasă a unor oameni simpli, dar extrem de curajoşi. Un maistru, care lucra pe un şantier din apropiere, împreună cu soţia lui, ne-au păzit vreme de 48 de ore, până când minerii au plecat din capitală », declară sora marelui om politic.
Cum s-au drogat ortacii cu drajeuri
Vecinii, care au asistat neputincioşi la distrugerea casei de pe Mămulari, i-au povestit Flaviei şi un episod tragi-comic. « Căutând furibund droguri şi valută, unul dintre mineri a dat peste câteva drajeuri, de formă rotundă şi în diverse culori. Furios, le –a aruncat pe jos şi le-a spus ortacilor că a găsit droguri. Unul dintre ei, s-a încumetat şi a gustat un drajeu. Aşa şi-au dat seama că, de fapt, presupusele droguri era doar dulciuri », rememorează sora fostului lider ţărănist.
Cifră 21 de ani s-au împlinit în aceste zile de la mineriada din 13 – 15 iunie 1990.
