Astăzi este Înălțarea Domnului. Cel mai rar obicei care se practică la sate și adevărul pe care puțini îl mai cunosc
Înălțarea Domnului, sărbătorită astăzi, 29 mai 2025, la 40 de zile după Paști, aduce în sufletul credincioșilor din toată România o liniște aparte – o sărbătoare în care cerul și pământul par mai aproape ca oricând. Procesiuni religioase, clopote care răsună solemn, dar și o tradiție necunoscută.
Paștele Cerului - ritualuri uitate și semne din bătrâni
Potrivit calendarului ortodox, Înălțarea Domnului este nu doar o comemorare a urcării lui Hristos la cer din Muntele Măslinilor, ci și o anticipare a ceea ce teologii numesc Paștele ceresc – începutul unei noi etape din mântuirea omenirii. În unele regiuni ale țării, bătrânii încă numesc această zi „Paștele Cailor” – o expresie care, deși populară, are rădăcini într-un paradox vechi: un praznic de pace și liniște într-o lume mereu grăbită.
Un obicei rar întâlnit în zilele noastre, dar încă viu în satele din Bucovina sau Maramureș, este „ospățul cerului” – unde oamenii ridică pâine, ceapă verde și ouă roșii spre cer, rostind rugăciuni pentru sufletele celor adormiți. Se spune că în ziua Înălțării, porțile raiului se deschid pentru o clipă, iar cei plecați pot „gusta” din darurile lăsate de cei vii.
Mai mult, o credință veche spune că cei care mor în ziua Înălțării „nu mai trec prin vămile văzduhului”, ci sunt luați direct în lumină. Este una dintre cele mai rare și puțin discutate tradiții teologice – transmisă pe cale orală, fără multe mențiuni scrise, dar prezentă în anumite scrieri mistice din secolele XV-XVI.
O zi cu soare... chiar și când plouă
Un alt aspect mai puțin cunoscut este credința populară că Înălțarea Domnului aduce o lumină specială: „ziua fără apus”. În anumite zone, oamenii susțin că, indiferent de vreme, lumina din această zi are o nuanță aparte – „soare de sus”, cum i se spune în limbaj popular. Meteorologii nu pot confirma fenomenul, dar mărturiile adunate de-a lungul deceniilor rămân un mister poetic al credinței românești.
Înălțarea- Punctul culminant care încheie Paștile
Deși mai puțin cunoscut în conștiința publică, Înălțarea Domnului nu este doar o sărbătoare separată, ci reprezintă în mod liturgic încheierea solemnă a perioadei pascale. Biserica Ortodoxă consideră că cele 40 de zile de la Învierea lui Hristos până la Înălțare sunt o singură sărbătoare extinsă – o prelungire a Paștelui în care bucuria Învierii rămâne vie în sufletul credincioșilor.
În această zi, pentru ultima oară în an, în timpul slujbelor se mai cântă troparul pascal: „Hristos a înviat din morți / Cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte / Viață dăruindu-le” – un imn care unește învățătura creștină despre Înviere cu cea despre înălțarea firii umane la cer.
Încheierea sărbătorii pascale nu este o despărțire, ci o împlinire. Teologic vorbind, Hristos nu doar că învinge moartea, ci, prin Înălțare, deschide calea cerului pentru întreaga omenire. Este momentul în care umanitatea, în trupul lui Hristos, intră pentru prima dată în Împărăția cerească.
Dincolo de Paști: o chemare la cer
În tradiția patristică, sfinții părinți spun că „Paștile ne-au eliberat, iar Înălțarea ne-a înălțat.” Această sărbătoare nu e doar o comemorare istorică, ci o chemare personală: omul este invitat nu doar să creadă în Înviere, ci să trăiască o înălțare a propriei vieți, să depășească ceea ce e josnic, întunecat, pământesc.
Această dimensiune profundă face din Înălțare un praznic de final și de început: încheierea luminoasă a Paștelui și începutul așteptării Pogorârii Duhului Sfânt, sărbătorită 10 zile mai târziu la Rusalii. Astfel, Înălțarea este puntea între cele două mari mișcări ale credinței: Învierea și Duhul.
