Avem o comoară la picioarele noastre, dar ne băgăm picioarele în ea: 160 de localități cu resurse terapeutice, investiții doar în 4-5
România dispune de unele dintre cele mai bogate resurse balneare din Europa: 3.500 de lacuri terapeutice, peste 1.300 de izvoare minerale și peste 160 de localități cu factori naturali de tratament. Cu toate acestea, doar 7,5% din piața turistică locală este reprezentată de turismul balnear, un procent surprinzător pentru un asemenea potențial. În realitate, doar 38 de localități sunt recunoscute oficial ca stațiuni balneare, iar investițiile se concentrează în 5–6 destinații consacrate. Multe zone cu resurse excepționale rămân în paragină, fără infrastructură, promovare sau interes din partea investitorilor.
În timp ce alte state din regiune transformă turismul de sănătate într-un motor economic, România lasă în umbră un patrimoniu natural care ar putea funcționa tot anul. Harta recent publicată de Ministerul Economiei arată limpede nu doar ce avem, ci mai ales cât risipim.
Avem resurse uriașe și rezultate mici
O treime din potențialul balneoclimateric al întregii Europe, se află în România
România se află în posesia unor resurse de o valoare inestimabilă, care ar putea atrage nu doar miliarde de euro, ci și sute de mii de turiști în aceste locuri ce odinioară erau preferate de împărați și împărătese din întreaga Europă.
România deține ape minerale, nămoluri, gaze, microclimate și mofete.
Există mai bine de 160 de localități cu potențial balnear, însă doar un sfert au obținut statutul de stațiune balneară sau balneoclimatică.
Restul, deși au resurse, rămân zone aproape invizibile pe harta turismului românesc.
Consecințele sunt ușor de observat. Turismul de sănătate aduce doar 7,5% din veniturile pieței turistice locale, în timp ce țări precum Ungaria sau Cehia au transformat acest sector într-o industrie națională.
România are avantajul resurselor naturale, însă nu îl transformă într-o strategie economică.
Investiții puține și o listă lungă de foste „perle” neglijate
Dincolo de numărul redus al stațiunilor recunoscute, și mai puține beneficiază de investiții reale. Doar 5-6 destinații, Băile Felix, Sovata, Eforie Nord, Călimănești-Căciulata, atrag majoritatea proiectelor de dezvoltare.
Mai puțin de un sfert dintre stațiunile balneare au modernizări în desfășurare. În rest, infrastructura este învechită, multe clădiri-hoteluri abia dacă se mai ține în picioare.
Ministerul Economiei a lansat prima hartă oficială a stațiunilor balneare și 12 ghiduri dedicate afecțiunilor ce pot fi ameliorate prin tratamente naturale.
Este un pas necesar pentru promovare, dar nu suficient. Dezvoltarea reală depinde de investiții în infrastructură, parteneriate public-privat și utilizarea fondurilor europene.
România are un capital natural care poate funcționa în orice sezon și poate deveni un motor economic regional.
Slavnic Prahova, Buziaș, Moneasa, Govora, Bilbor, Praid sau Horezu sunt doar câteva exemple de „perle” neglijate.
Fără o strategie coerentă, rămân însă doar nume pe o listă a oportunităților ratate.
