Ce am învățat până acum din pandemia de COVID-19
Epidemiile nu mai sunt forțe incontrolabile ale naturii. Însă, știința le-a transformat într-o provocare gestionabilă. Atunci de ce a fost atât de multă moarte și suferință?
Yuval Noah Harari, un istoric israelian și profesor titular la departamentul de Istorie al Universității Ebraice din Ierusalim spune, într-un articol publicat în Financial Times, că dramele au avut loc ”din cauza deciziilor politice proaste”.
Oamenii de știință au avut rapid răspunsuri
În trecut când oamenii se confruntau cu o ciumă precum Moartea Neagră, nu aveau idee ce a cauzat-o sau cum putea fi oprită. Când a lovit gripa din 1918, cei mai buni oameni de știință din lume nu au putut identifica virusul mortal, multe dintre contra-măsurile adoptate au fost inutile, iar încercările de a dezvolta un vaccin eficient s-au dovedit zadarnice.
În ceea ce privește Covid-19 a fost foarte diferit. Primele semnale de alarmă cu privire la o potențială nouă epidemie au început să sune la sfârșitul lunii decembrie 2019. Până la 10 ianuarie 2020, oamenii de știință nu numai că izolaseră virusul responsabil, dar și secvenționaseră genomul acestuia și publicaseră informațiile online. În câteva luni, a devenit clar care măsuri ar putea încetini și opri lanțurile de infecție. În mai puțin de un an, mai multe vaccinuri eficiente au fost în producție în masă. În războiul dintre oameni și agenți patogeni, niciodată oamenii nu au fost atât de puternici.
Covid-19 a arătat importanța tehnologiei informației
Pe lângă realizările fără precedent ale biotehnologiei, pandemia de Covid-19 a arătat și puterea tehnologiei informației.
În trecut omenirea rareori putea opri epidemiile, deoarece oamenii nu puteau monitoriza lanțurile de infecție în timp real iar costul economic al blocajelor extinse era prohibitiv. În 1918 se puteau carantina oamenii care aveau simptomele temutei gripă, dar nu au putut fi urmărite mișcările purtătorilor presimptomatici sau asimptomatici. Și dacă s-ar fi ordonat întregii populații a unei țări să stea acasă câteva săptămâni, aceasta ar fi avut ca rezultat ruina economică, prăbușirea socială și înfometarea în masă.
În schimb, în 2020, supravegherea digitală a făcut mult mai ușoară monitorizarea și identificarea vectorilor bolii, ceea ce înseamnă că carantina ar putea fi atât mai selectivă, cât și mai eficientă.
Și, mai important, automatizarea și internetul au făcut viabile blocările extinse, cel puțin în țările dezvoltate. În timp ce în unele părți ale lumii în curs de dezvoltare experiența umană amintea încă de ciuma din trecut, în mare parte din lumea dezvoltată revoluția digitală a schimbat totul.
Digitalizarea ne ajută să stăm departe de pericole
Pe măsură ce umanitatea automatizează, digitalizează și schimbă activitățile online, ne expune la noi pericole. Unul dintre cele mai remarcabile lucruri despre anul Covid este că internetul nu a cedat. Dacă creștem brusc volumul de trafic care trece pe un pod fizic, ne putem aștepta la blocaje și poate chiar la prăbușirea podului. În 2020, școlile, birourile și bisericile s-au mutat online aproape peste noapte, dar internetul a rezistat.
Cu greu ne oprim să ne gândim la asta, dar ar trebui. După acest an 2020 știm că viața poate continua chiar și atunci când o țară întreagă este în izolare fizică.
Suntem mai vulnerabili la înșelăciunile digitale
Acum încercați să vă imaginați ce se întâmplă dacă infrastructura noastră digitală se prăbușește.
Tehnologia informației ne-a făcut mai rezistenți în fața virușilor organici, dar ne-a făcut și mult mai vulnerabili la malware și la războiul cibernetic.
Oamenii întreabă adesea: „Care este următorul Covid?” Un atac asupra infrastructurii noastre digitale este un candidat de top. Au fost nevoie de câteva luni pentru ca SARS-COV- 2 să se răspândească în lume și să infecteze milioane de oameni. Infrastructura noastră digitală s-ar putea prăbuși într-o singură zi. Și, în timp ce școlile și birourile s-ar putea schimba rapid online, cât timp credeți că vă va lua să treceți înapoi de la e-mail la fax?
Politicienii au sabotat încercările experților de a opri pandemia
Istoricul israelian mai spune că, ”din păcate, prea mulți politicieni nu au reușit să se ridice la înălțimea acestei responsabilități. De exemplu, președinții populiști din SUA și Brazilia au minimizat pericolul, au refuzat să țină seama de experți și au comercializat în schimb teorii ale conspirației. Nu au venit cu un plan federal de acțiune solid și au sabotat încercările autorităților de stat și municipale de a opri epidemia. Neglijența și iresponsabilitatea administrațiilor Trump și Bolsonaro au dus la sute de mii de decese care puteau fi prevenite”.
”În Marea Britanie, în anul 2020, guvernul pare să fi fost inițial mai preocupat de Brexit decât de Covid-19. Cu toate politicile sale izolaționiste, administrația Johnson nu a reușit să izoleze Marea Britanie de singurul lucru care a contat cu adevărat: virusul.
Țara mea natală, Israel, a suferit și ea din cauza unei gestionări politice proaste. Ca și în cazul Taiwanului, Noua Zeelandă și Cipru, Israelul este de fapt o „țară insulară”, cu granițe închise și o singură poartă principală de intrare - Aeroportul Ben Gurion.
Cu toate acestea, în apogeul pandemiei, guvernul Netanyahu a permis călătorilor să treacă prin aeroport fără carantină sau chiar control adecvat și a neglijat să-și impună propriile politici de blocare a pandemiei”, a mai spus istoricul.
Cercetătorii au colaborat la nivel global în timp ce politicienii s-au certat
Specialistul mai este de părere că, un motiv pentru decalajul dintre succesul științific și eșecul politic este că oamenii de știință au cooperat la nivel global, în timp ce politicienii au avut tendința de a se ceartă. Lucrând sub mult stres și incertitudine, oamenii de știință din întreaga lume au împărtășit liber informații și s-au bazat pe constatările și cunoștințele unul altuia. Multe proiecte de cercetare importante au fost realizate de echipe internaționale.
De exemplu, un studiu cheie care a demonstrat eficacitatea măsurilor de izolare a fost realizat împreună de cercetători din nouă instituții - una în Marea Britanie, trei în China și cinci în SUA.
În schimb, politicienii nu au reușit să formeze o alianță internațională împotriva virusului și să cadă de acord asupra unui plan global.
Cele două superputeri ale lumii, SUA și China, s-au acuzat reciproc că nu au informații vitale, că difuzează dezinformare și teorii ale conspirației și chiar că răspândesc în mod deliberat virusul. Numeroase alte țări au falsificat sau ascuns datele despre progresul pandemiei.
Lecții de reținut. Antivirus pentru lume
Argumentele despre ceea ce s-a întâmplat în 2020 vor reverbera mulți ani. Dar oamenii din toate taberele politice ar trebui să fie de acord cu cel puțin trei lecții principale.
În primul rând, trebuie să ne protejăm infrastructura digitală. A fost salvarea noastră în timpul acestei pandemii, dar ar putea fi în curând sursa unui dezastru și mai grav.
În al doilea rând, fiecare țară ar trebui să investească mai mult în sistemul său public de sănătate. Acest lucru pare de la sine înțeles, dar politicienii și alegătorii reușesc uneori să ignore cea mai evidentă lecție.
În al treilea rând, ar trebui să stabilim un sistem global puternic de monitorizare și prevenire a pandemiilor.
În războiul vechi dintre oameni și agenți patogeni, linia frontului trece prin corpul fiecărei ființe umane. Dacă această linie este încălcată oriunde pe planetă, ne pune pe toți în pericol.
Potrivit istoricului Yuval Noah Harari, chiar și cei mai bogați oameni din țările cele mai dezvoltate au un interes personal de a proteja cei mai săraci oameni din țările cel mai puțin dezvoltate. Dacă un virus nou sare de la un liliac la un om într-un sat sărac dintr-o junglă îndepărtată, în câteva zile acel virus poate face o plimbare pe Wall Street.
