Centrul istoric al Roşiei Montane va fi redat locuitorilor săi prin minerit (P)
PREAMBUL. E o cârciumă la mine-n sat, acolo-i casa mea. Aceste cuvinte, deşi nu-i aparţin celui despre care vorbim, ar putea fi rostite azi de Samuel von Brukenthal, fostul baron al Transilvaniei. Omul, care a lăsat Sibiului o moştenire culturală de invidiat, s-ar zvârcoli azi în mormânt dacă ar şti cum au pângărit urmaşii memoria nobilei sale familii. Casa în care s-a născut baronul, din comuna Nocrich, a fost transformată în cârciumă de o altă familie, orientată spre profit. Casa de la numărul 94, construită în secolul XVIII, figurează pe lista monumentelor istorice. Nimeni nu a făcut nimic pentru a o salva de la degradare, ci toată lumea a asistat nepăsătoare cum istoria localităţii se pierde în negura fumului de ţigară şi a aburului de rachiu.
MOŞTENIREA CULTURALĂ a unei alte localităţi, nu mai puţin celebre, e ameninţată de aceeaşi nepăsare. Roşia Montană deţine un patrimoniu arheologic şi arhitectonic important, care se degradează pe zi ce trece. El trebuie scos la lumină, prin eforturile conjugate ale autorităţilor statului, societăţii civile, investitorilor din minerit şi localnicilor din Roşia. Investiţiile realizate până acum în cadrul proiectului minier propus în zonă arată că istoria roşienilor are şansa de a putea fi transmisă urmaşilor. În urma cercetărilor efectuate la Roşia Montană, cu finanțarea companiei miniere, au fost identificate mai multe zone protejate, cu potenţial ridicat de exploatare turistică inteligentă. Tăul Găuri, cu monumentul său funerar din vremea romanilor, Dealul Carpeni, care păstrează dovezi indiscutabile ale prezenţei romane la Roşia, Piatra Corbului, unde s-au descoperit exploatări miniere antice, galeria romană Cătălina Monulești şi centrul istoric al Roşiei Montane, cu ale sale case cu poveşti memorabile, locuite de familii de mineri, pot fi cartea de vizită a acestui loc care e pe punctul de a renaşte.
Clădirea Faţadă aşteaptă să fie restaurată
DIN GRIJĂ PENTRU ISTORIA MOŢILOR și ca parte a angajamentelor sale în cadrul proiectului minier, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) s-a implicat în conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a acestor bogăţii fără de preţ pentru locuitorii Apusenilor, dând în același timp locuri de muncă sutelor de localnici angajați la departamentele RMGC. Deja, peste 10.000 de artefacte din aceste zone protejate au fost scoase din măruntaiele pământului, conservate, reabilitate şi pregătite pentru a fi depozitate în viitorul Muzeu al Mineritului. Prima parte a acestui proiect a fost finalizată în 2010, când a fost deschisă publicului casa de la numărul 325. Imobilul, care găzduieşte o expoziţie de istorie a mineritului aurifer, e o incursiune în trecutul de 2.000 de ani al acestei aşezări miniere. Clădirea, care pe vremuri adăpostea o simplă farmacie, este una dintre cele nouă care vor găzdui modernul Muzeu al Mineritului.
IMEDIAT LÂNGĂ EA, pe partea stângă, se distinge „Palatul Urban al Roşiei", sau aşa-numita Casă Faţadă, o emblemă a comunei din Apuseni. A fost construită în 1854, de către Anna Neimer, conform plăcii comemorative în limba maghiară. Din vechiul său palat nu au mai rămas acum decât faţada care dă în piaţă şi câteva fragmente de ziduri. El va fi însă restaurat pentru a face parte din Muzeul Mineritului şi va găzdui Sala Auditoriu a acestuia.
ÎN DREAPTA FOSTEI FARMACII ni se deschide în faţa ochilor poate cea mai impozantă clădire din centrul istoric al Roşiei. Casa Szekely, construită în anul 1876, este monument istoric. Și ea va face parte din viitorul complex muzeal al Roşiei Montane.
O CASĂ CU O POVESTE APARTE, care a fost deja restaurată, este cea de la numărul 285. La începutul secolului XX aceasta i-ar fi aparţinut unui anume Nicolae Coroi, normator pe şantiere, poreclit în epocă „Milionul". Conform legendei care circulă printre localnici, acest Nicolae Coroi a trăit toată viaţa cu o dorinţă arzătoare, aceea de a agonisi un milion de lei. Omul a muncit din greu şi a reuşit să-şi împlinească visul, însă, în anii '50, când s-a văzut cu banii în mână, ţara cunoscuse o nouă devalorizare monetară. Nefericitul de el n-a mai putut să-şi cumpere decât două capre din banii strânşi.
VECHIUL SEDIU AL PRIMĂRIEI, devenit o ruină în ultimii zece ani, a fost salvat de la dispariţie graţie lucrărilor de restaurare începute în 2011 de RMGC. Imobilul, care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a adăpostit, de-a lungul timpului, jandarmeria, o bancă, un notariat şi o brutărie. Acum e aproape gata să-şi primească oaspeţii, căci a fost complet restaurat şi va fi în curând predat la cheie autorităţilor locale cu funcţiunea de hotel.
ÎN ROŞIA sunt şi alte imobile cu un trecut desprins parcă din alte lumi. Una dintre ele este casa „Casina", unde la începutul secolului XX se ţineau baluri mascate, petreceri răsunătoare şi seri dansante la care participau toţi roşienii. Casa de la numărul 329 deţinea o sală decorată cu oglinzi veneţiene, dar şi încăperi pentru cei care jucau poker, biliard ori ruletă. La început era proprietatea înstăritei familii Barta, iar după 1948 a fost naţionalizată. Acum e în paragină, însă ea are şansa de a străluci din nou, odată ce proiectul minier va fi avizat și va putea astfel aloca noi fonduri, atât de necesare pentru salvarea patrimoniului.
PÂNĂ ÎN PREZENT, RMGC a cheltuit 17 milioane de dolari pentru cercetarea și restaurarea patrimoniului local și are un plan de investitii de 70 de milioane de dolari pentru punerea în valoare a patrimoniului din Roșia Montană.
NU MAI PUŢIN DE 317 CLĂDIRI cu trecut istoric vor fi restaurate în timpul derulării proiectului minier, conform angajamentelor asumate de reprezentanţii companiei Roşia Montană Gold Corporation, din care 20 s-au restaurat deja, iar pentru alte 110 s-au finalizat proiectele de restaurare. Roşienii nu trebuie să-şi uite originea, dar fără minerit dovezile existenţei lor vor rămâne pentru totdeauna îngropate.
