Cum a albit într-o noapte Olga Tudorache
Ne luăm adio de la marea artistă Olga Tudorache. Cei care au văzut-o pe scenă sau în filme în ultimii 50 de ani își amintesc rolurile interpretate excepțional, vocea inconfundabilă și părul alb ale marii artiste, despre care s-au „țesut” multe povești.
Olga Tudorache a debutat pe scenă în 1951. Publicul a plăcut-o încă de la început: o ținută aristocrată, voce tulburătoare, interpretare magistrală.
La sfârșitul ultimului act, Olga Tudorache era aplaudată îndelung și primea numeroase buchete de flori. Colegii ei de breaslă spun că atunci când s-a căsătorit cu chipeșul Cristea Avram actrița era mai fericită ca oricând, iar când a adus pe lume pe fiul ei, Alexandru, era în al noulea cer. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața Olgăi Tudorache. De fapt, spunea asta și după multe decenii. Olga Tudorache a povestit despre fiul său că este cel mai mare succes al ei.
“Cel mai mare succes din viața mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Și aici am avut noroc. Eu nici n-am știut când a trecut prin școală și el a fost mereu șef de promoție. Sunt minunați amandoi, și el, și nepotul meu, fiul lui, care a implinit acum trei ani (n.r. interviul era în 2000). Succesele cele mai mari le-am avut în viață, nu pe scenă”, spunea Olga Tudorache, în timp ce plângea cu suspine.
La scurt timp după ce Cristea Avram a părăsit-o, în 1966, Olga Tudorache a jucat doar pe scenă și nu a mai filmat până în 1970. Pe scenă, purta peruci care îi ascundeau părul bogat.
Legenda spune că în acest fel masca faptul că îi albise părul peste noapte, după ce a fost părăsită fără scupule de soțul ei mult iubit, care făcuse o pasiune pentru actrița Marina Vlady. Olga ar fi albit complet în noaptea în care a Cristea Avram a părăsit-o pentru totdeauna.
Așa se face că ne-o amintim pe marea doamnă a teatrului românesc doar cu părul nins. Olga Tudorache a fost discretă și refuza să vorbească despre viața personală. Însă, apropiații știau câtă suferință poartă în inimă marea artistă.
