Cum erau pedepsiți copiii în centrul de reeducare de la Maramureș
Ancheta continuă în cazul copiilor germani aduși la reeducare într-un centru social din Maramureș, dar transformați în sclavi. Cinci suspecți au fost arestați preventiv pentru 30 de zile, iar alte trei persoane au fost plasate sub control judiciar. În urma audierilor, anchetatorii au descoperit cum erau pedepsiți copiii problemă.
Cei opt suspecți, administratori și angajați ai centrului , între care doi nemți, sunt cercetați că fac parte dintr-o rețea de crimă organizată care se ocupa cu traficul copii problemă din Germania.
Regulile și pedepsele din centrul de reeducare de la Maramureș
Sub pretextul unui program de reeducare, ”Projekt Maramureş“ era de fapt paravanul pentru exploatarea tinerilor cu probleme de comportament din Germania. Potrivit unor surse judiciare, citate de digi 24, unul din membrii grupării ar fi povestit anchetatorilor faptul că întreaga activitate din centru se desfășura sub coordonarea lui Bert Schumann, care știa despre metodele prin care copiii erau pedepsiți și care se ocupa astfel încât fiecare dintre aceștia să își execute un program de penitență stabilit. Este vorba despre regulile „1 la 1”, „2 la 1”, „leich matrose” și „matrose”.
Regula „1 la 1”
Se aplica în cazul în care copiii se băteau între ei, băteau animale sau dădeau foc unor obiecte. Pedeapsa dura cam trei săptămâni iar tânărul nu avea voie să fumze, să iasă singur în oraș, sau să se uite la televizor. Nu mânca împreună cu ceilalți colegi și nu avea voie să se depărteze de supraveghetor.
Regula „ 2 la 1”
Se referea la faptul că exista o casă în care doi adulţi supravegheau un copil. Era vorba despre cel care nu se integra și nu socializa cu ceilalți copii ori avea un comportament violent în familiile unde era dat în plasament. Ca pedeapsă, copilul mânca în cameră, în acea casă, separat de alţi copii, iar dacă avea un comportament adecvat, îi era permis accesul la televizor.
Regula „leich matrose”
Însemna că un copil era cazat singur, avea o raţie de trei ţigări pe zi, activităţile erau libere în sensul că dacă unii dintre angajaţi erau repartizaţi singuri să îndeplinească sarcini zilnice, acel copil mergea cu aceştia să îi ajute.
Regula „matrose”
Era cea mai permisivă. Tinerii aveau voie la cinci ţigări pe zi, posibilitatea pentru lucru când voia să lucreze peste program ca să câştige bani de buzunar în plus. De asemenea, copilul putea să meargă la cel mai apropiat magazin, în weekend putea să meargă în oraş la cumpărături şi avea o zi liberă pe lună pe care alegea să şi-o petreacă cum dorea el.
Copiii au spus însă că în programul ”Projekt Maramureş“ erau închiși într-un așa zis „arest”, în care erau legați cu funii, erau înhămați la căruțe alături de animale sau erau ținuți în frig.
Cum a început traficul de sclavi de la Maramureș
Procurorii DIICOT au descoperit că, din luna martie a anului 2014 până în prezent, Bert Schumann alături de soția sa Babett Schumann, care ar fi coordonat serviciul social Projekt Maramureș, finanțat de statul german, alături de Vasile Năsui zis “Nețu”, Gavrilă Șimon zis “Blondu”, Marius Grecu, Simion Năsui și Ionuț Marius Mezenciuc zis “Jimmy” ar fi traficat mai mulți tineri minori sub paravanul fundației înființate în jurul anului 2006 având ca principal scop reintegrarea socială, mai scrie digi 24.
Soții Schumann alături de “Nețu”, persoana de încredere a celor doi, ar fi pus bazele unui grup infracțional organizat dinaninte de anul 2014, având ca scop aducerea în România în scopul reintegrării sociale a unor copii de naționalitate germană cu probleme de comportment.
Astfel, conform rechizitoriului procurorilor, sub pretextul că minorii participă la programe extinse de educare alături de profesori și psihologi, odată ajunși aici, li se confiscau telefoanele sau alte lucruri prin intermediul cărora ar fi avut posibilitatea să comunice cu cei din afara sistemului și cu familiile din Germania șierau supuși unor metode brutale de educație prin obligarea de a presta munci fizice epuizante, la care erau adăugate episoade de bătaie și privarea de hrană.
Surse apropiate anchetei susțin că întreg mecanismul pus la cale de soții Schumann ar fi fost sprijinit de persoane care fac parte din diferite autorităţi locale cum ar fi polițiști, angajați din cadrul administrației locale sau din sistemul de asistență socială, informatori ai soților Schumann care le dădeau de veste în momentul în care era stabilit câte un control.
Ce făceau, de fapt, copiii germani în centrul de reeducare
Patru minorii audiaţi de procurorii DIICOT în dosarul de sclavie din Maramureş au povestit cum erau puşi să muncească şi să care pietre şi lemne, cum erau închişi în camera de pedeapsă, sau cum li se lua farfuria din faţă când nu mâncau suficient de repede. Unul dintre tineri a povestit că nu a spus nimănui ce se întampla pentru că în primele patru luni nu aveau voie să-şi contacteze familia și nici să dețină telefon. Atunci când vorbeau totuşi cu familiile lor, ei erau supravegheaţi şi nu puteau spune ce îndurau în centru. De asemenea, un tânăr a încercat să fugă pentru că a fost pus să muncească în condiţii grele şi, drept pedeapsă, a fost închis într-o cameră de pedeapsă aflată la o distanţă de 5 minute de mers pe jos de centru. Acolo, tinerii pedepsiţi sunt închişi şi nu pot merge nici la toaletă decât dacă bat la uşă şi deschide supraveghetorul.
Mai mult celor care urmau tratamente nu li se mai administrau medicamentele.
Când tinerii refuzau să lucreze, erau loviţi deoarece, potrivit supraveghetorilor, munca era obligatorie. Unul chiar a încercat să se sinucidă.
Citește și:
Un cioban, “proprietar” de sclavi. "Îi lovea cu bâtele şi îi biciuia până făceau spume la gură"
Te invităm pe Facebook, ca să comentăm subiectele împreună
Avem și Instagram, pentru imagini și texte cum nu au alții
