Infernul alb: consecinţele frigului extrem asupra organismului
Zilele acestea in Romania frigul, zapada si viscolul fac ravagii. Un adevarat infern alb! Care este însă limita de suportare a frigului? Ce se întâmplă cu corpul nostru atunci când este obligat să suporte temperaturi extrem de joase? Aşa cum vom vedea în continuare, frigul poate ucide.
Frigul pe Pamant
Temperatura cea mai scăzută înregistrată pe Pământ a fost de circa -89 C, pe 21 iulie 1989, la baza Vostok în Rusia. Frig sau cald? Depinde! Pentru noi este frig tare... faţă de temperatura de pe planeta Pluto, unde sunt cam -220 de grade Celsius, este însă cald! Dacă ar exista creaturi pe Pluto ar muri de cald la Vostok! Este cald şi faţă de temperatura medie a Universului (aşa numita temperatura fondului de radiaţie cosmice de microunde) care este de circa 2,7 K, adică în jur de -270 C!
Temperatura variază nu doar dintr-un loc în altul, ci şi în altitudine; aceasta scade cam cu un grad pentru fiecare 100-200 metri în înălţime, ajungând de exemplu pe Everest la -40 C. Avioanele zboară la circa 10,000 metri, la temperaturi extreme care pot ajunge la -50 C.
O expediţie cu peripetii la Polul Sud
În 1991 Sir Ranulph Fieness şi docttorul Mike Stroud au decis să traverseze Antartica pe jos, ducând cu ei, pe sanii pe care le trăgeau ei înşişi, mâncarea de care aveau nevoie. Doctorul Stroud a calculat că ar fi avut nevoie de circa 6500 calorii pe zi să reziste frigului. Ca să nu încarce însă prea mult săniile, au făcut un compromis şi au luat cu mâncare care corespundea la doar 5500 calorii pe zi. Chiar şi aşa, fiecare trebuia să tragă o sanie cu 220 kg de provizii!
În condiţii extreme, cei doi temerari au reuşit să ajungă la Polul Sud, însă fiecare dintre ei a pierdut în urma acestei aventuri... circa 20 kg din greutate! Într-una din zilele cele mai dificile pe care le-au înfruntat au consumat fiecare circa 11,650 calorii - ceea ce reprezintă consumul de calorii cel mai mare înregistrat vreodată din partea unui om (echivalent cu un grătar de circa 5 kg!!!), ţinând cont că un om normal, care nu desfăşoară o activitate fizică intensă, consumă circa 2000 - 2500 calorii pe zi. Deci pentru a înfrunta un frig intens este nevoie să consumăm mai multe calorii, nu degeaba iarna putem mânca, de exemplu, slănina şi cârnaţi fără a avea, în cazul în care nu exagerăm, probleme cu greutatea.
Limitele de suportare a frigului
Este dificil de stabilit o limită de suportare a frigului, deoarece aceasta depinde nu doar de condiţiile externe: intensitatea frigului şi durata acestuia, existenţa sau nu a vântului, gradul de umiditate, ci şi de persoana care il înfruntă. Organismul uman poate rezista frigului atâta vreme cât reuşeşte, prin mecanisme fiziologice, să menţină constantă temperatura internă. Dacă, datorită vântului sau umidităţii, pierderea de căldură face ca temperatura corpului să scadă, se ajunge la o situaţie de hipotermie, în care se poate rezista totuşi pentru o anumită perioadă în cazul în care temperatura corpului nu scade sub -0.5 C, temperatura la care se congelează ţesuturile (de exemplu degetele de la mâini sau de la picioare), situaţie imposibil de recuperat. Este motivul pentru care de multe ori alpiniştii care suferă un frig intens ajung să piardă degetele de la mâini şi/sau picioare.
O aventura pe Everest
O situaţie dramatică s-a petrecut, de exempul, în expediţia pe Everest organizată în 1996. În această expediţie în urma unei furtuni teribile unul dintre participanţi, Beck Weathers, a fost declarat mort şi lăsat pe munte, fără mănuşa dreapta şi cu faţa în zăpadă. După 12 ore de agonie a reuşit totuşi să se târască spre baza expediţiei. Beck Weathers a pierdut braţul drept, nasul şi alte degete. Pe cei interesaţi îi sfătuiesc să citească cartea pe care a scris-o: Left for death. My journey home from Everest, sau alte informaţii în Internet.
Frigul intens poate sa fie şi un prieten
Frigul este uneori folosi în chirurgie pentru încetinirea activităţii metabolice, ce are drept consecinţă reducerea cererii de sânge din partea tesuturilor. Acest fapt permite intreruperea fluxului de sânge fără a cauza daune grave. În cazul operaţiilor pe inima se poate astfel întrerupe circulaţia sângelui chiar şi pentru o durată de zeci de minute, aplicând inimii o substanţă rece care îi reduce temperatura la circa 4 C (deci niciodată sub 0 C - deoarece, cum am văzut, la această temperatură ţesuturile suferă daune permamente). Metoda poate fi folosită şi în cazul operaţiilor pe creier, în cadrul cărora răcirea controlată a creierului permite oprirea circulaţiei sângelui până la circa 15 minute.
Cătălina
Oana Curceanu este prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Instituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro. Autoarea multumeşte pentru colaborare dnei Diana Sirghi.
