La jumătate de an după “Colectiv”, doi supravieţuitori anunţă: “Vrem să facem un spital”
S-au făcut sâmbătă, 30 aprilie, şase luni de când o scânteie a provocat o tragedie pe care n-avem voie s-o uităm. Pe 30 octombrie 2015, incendiul din clubul bucureştean “Colectiv” a îndoliat o ţară întreagă. Oamenii au ieşit atunci în stradă, Guvernul a căzut, dar vinovații încă n-au fost trași la răspundere. Doi dintre supravieţuitori vorbesc despre viaţa de după tragedie.
Alex Plîngu este unul dintre cei care au scăpat din incendiul de la “Colectiv”. Student în anul II la Arhitectură, el e o fire veselă, dar privirea i se schimbă când își aminteşte coşmarul de astă-toamnă. Are arsuri de gradul II B și III pe mâna dreaptă și pe aproape tot spatele, fiind internat la Spitalul „Bagdasar-Arseni" timp de două luni.
Scânteia a pornit incendiul chiar la doi metri deasupra lui. „S-a stins lumina. Singura lumină venea de sus, de la flacără. Era foarte cald, cuptor. La un moment dat a căzut un burete, care mi-a ars jumătate din spate. Și după aia veneau flăcări și am pus mâna să nu mă ard la față”.
Acela a fost momentul în care Alex Plîngu a fost prins sub oameni: „Atunci am spus: «Doamne, te rog frumos, nu vreau să mor așa>>. Cineva a reușit să îl scoată de sub mormanul trupuri: „Ieșisem dintr-o apocalipsă, dar nici afară nu mă simțeam în siguranță”. Alex a sunat apoi, din instinct, acasă: „Vino, mamă, că ard!”.
Deși avea răni grave, i-a fost rușine să ceară ajutor: “Am așteptat şi abia în a șaptea salvare m-au băgat ei. Eu n-am avut tupeul, cu rănile mele, să intru într-o ambulanţă, când îi vedeam pe ceilalți cum tremurau și erau arși total”.
Tânărul e supărat că lumea a uitat, că autoritățile închid ochii și că vinovații sunt în libertate. „Cum crezi că aș putea să reacționez dacă l-aș vedea pe Piedone lângă mine? Am văzut în club un copil care plângea în fața mea. Se stingea și nu mai avea forță. Trăiește Piedone cu asta? Cea mai mare vină o are el, pentru că a dat aprobarea respectivă. A fost cel mai nesimțit om de pe pământ”.
A rămas cu doar patru degete la mâini
Mariana Oprea, arhitecta alintată de prieteni Te Dy, are 29 de ani şi nu uită noaptea de 30 octombrie. „Am fost îmbrăcată cu o rochiță cu bretele, bretele care de altfel au rămas amprentate pe mine, pot spune că încă le port. Am leșinat în container, dar m-a văzut cineva şi m-a luat de subraț”. Nici nu știa cât de gravă este situația ei: „De la coate în jos văzusem că nu mai am piele pe mâini, îmi atârna, pur şi simplu”.
Vineri seară, Te Dy a ajuns la Spitalul Colțea, apoi a fost transferată la Spitalul Militar. După o săptămână, a fost transferată în Viena, la Clinica AKH. Era sedată și s-a trezit după o lună și jumătate. În Austria a mai apărut o problemă: „Au fost divergențe pe partea financiară, fiindcă statul întârzia cu plata, şi eram amenințată că o să fiu dată afară”. Ea a suferit arsuri pe 45% din suprafața corpului și are toate degetele de la mâna stângă amputate, iar la mâna dreaptă a rămas doar cu patru.
Alături de alți răniți și de părinții celor decedați, arhitecta a înființat Asociația „Colectiv” GTG 3010: „Ne-am dori să facem un spital sau o sală de concerte. Să fie în memoria celor care s-au pierdut în <<Colectiv>>. Statul ne-a decontat spitalizarea și intervențiile chirurgicale. Am înţeles că o va mai face până în august”.
Mariana este acum foarte activă: „M-am angajat ca arhitect. Fac desene. Cumva o să mă descurc bine. Este ceva mai greu să lucrez cu pixul sau cu creionul pentru că nu pot să țin mâna jos. Scriu urât, desenez mai urât, dar fac treabă”.
Te Dy şi-ar dori ca România să se schimbe: „Sistemul de sănătate și sistemul juridic au rămas aceleași, cluburile și pub-urile funcționează după aceleași principii în continuare. Nimeni nu ia măsuri”.
Flăcările din club au mistuit 64 de suflete
Incendiul produs pe 30 octombrie 2015, la ora 22.32, în “Colectiv”, după ce artificiile de la concertul trupei Goodbye to Gravity au aprins buretele de pe un stâlp al clubului, reprezintă una dintre cele mai mari tragedii de după 1989. Au murit 64 de persoane (dintre care 26 în acea noapte) şi au fost rănite alte zeci. Supravieţuitorii au fost trataţi atât la spitalele bucureştene, cât şi în unităţi medicale din străinătate. La şase luni de la tragedie, mai sunt internaţi şapte tineri: trei în Belgia, trei în Germania și unul în Marea Britanie, starea lor fiind stabilă.
Cei implicaţi în Dosarul „Colectiv” au fost trimişi în judecată, iar rechizitoriul întocmit de procurori numără 171 de pagini.
