La Roşia Montană, în aşteptarea locurilor de muncă, oamenii s-au săturat de vorbe goale (P)
Are 29 de ani, lucrează de aproape 10 ani în minerit, îl cheamă Cosmin Onisie şi încearcă să se simtă "cool", fără griji şi cu viitorul în faţă, dar e greu. Ceea ce-i lipseşte e un loc de muncă stabil şi speranţa unui viitor, în Roşia lui dragă. Cândva patria aurului din Apuseni, comuna Roşia Montană e acum un colţ uitat de lume, din care şi câinii au fugit demult în căutarea unui trai mai bun.
Proiectul minier de la Roşia Montană, care ar readuce la viaţă zona şi ar asigura mii de locuri de muncă în următorii 20 de ani, e suspendat între iţele birocraţiei şi toanele unor miniştri. „Cel mai rău lucru pentru Roşia Montană este să nu se facă nimic. Şi până acum nu au făcut decât să vorbească, chiar şi cei care nu au nimic de spus", îmi zice Cosmin Onisie oprindu-se din împins vagonetul prin galerie.
Vorbeşte calm, cu înţelepciunea unui pensionar. Îl simt cam descumpănit. În ciuda vârstei sale, pare să-şi fi pierdut până şi speranţa. Cosmin e printre puţinii tineri din Roşia Montană care n-au plecat din comună când au avut ocazia. A crezut mereu că vor veni vremuri mai bune pentru el şi ai lui. Mulţi n-au făcut aşa. Au plecat în străinătate, în căutarea unei vieţi mai bune, chiar dacă printre străini. O altă categorie de roşieni care au plecat sunt cei care susţin mineritul şi au ales să accepte oferta companiei miniere de a le cumpăra proprietăţile, pentru dezvoltarea proiectului minier. Au lăsat totul în urmă, dornici să trăiască la oraş, în condiţii de viaţă mai bune, aproape de şcoli şi spitale. S-au mutat definitiv în noul cartier, Recea, construit de compania Roşia Montană Gold Corporation special pentru oamenii strămutaţi din Roşia Montană. Aici au început o viaţă nouă, alături de alţi vecini de-ai lor, rămânând o comunitate unită. Cu capul sprijinit în palme, privind în gol, Cosmin e acum convins că a pierdut un tren pentru că a rămas. Viitorul lui depinde de o semnătură a unor oameni politici, care poate readuce zona la viaţă ori o poate condamna la pieire. Aşa e când joci totul pe o singură carte. Dar roşienii nu prea au de ales, pentru că aici se face minerit dintotdeauna, de pe vremea romanilor.
Realitatea e că mii de oameni din Roşia Montană şi din satele învecinate vor avea un loc de muncă odată ce exploatarea va începe. Nimeni nu ştie când se va întâmpla acest lucru, dar toţi localnicii s-au săturat de atâtea vorbe goale. Inclusiv Cosmin. Tânărul munceşte acum la curăţarea unei galerii miniere care va fi deschisă publicului în scop turistic. Aici, în subteran, e toată istoria localităţii, de la romani încoace. Trebuie scoasă la lumină. Alţii restaurează casele şubrezite ori consolidează zidurile vechi din piatră. Circa 500 de localnici din Roşia şi din împrejurimi sunt angrenaţi acum în diverse activităţi de ale companiei, inclusiv în proiecte de restaurare şi de conservare a patrimoniului localităţii, dar nu se ştie dacă vor avea loc de muncă şi mâine. Privind în jurul său, lui Cosmin îi mai creşte inima. Nu e totul pierdut pentru el şi-ai lui, mai există speranţă. „De mulţi ani lucrez la mina de la Roşia. Asta ştiu să fac şi vreau să fac în continuare. Nu e niciun păcat să vrei să munceşti, dar e păcat să refuzi dreptul altora de a munci".
Conform calculelor făcute pe baza datelor puse la dispoziţie de Direcţia Judeţeană de Statistică, peste 75% dintre roşienii apţi de muncă nu au în prezent venituri din salarii. Ei aşteaptă demararea proiectului minier ca pe o şansă la o nouă existenţă. Aici se face minerit de 2.000 de ani, iar tradiţia trebuie să continue. Peste 3.600 de oameni vor avea locuri de muncă directe şi indirecte (adică din activităţi care vor apărea de pe urma funcţionării minei), după ce exploatarea va primi undă verde. Unii vor lucra la mină, alţii vor construi drumuri de acces pentru camioane, în timp ce alţii vor lucra să cureţe apa care se scurge de sute de ani din vechile galerii miniere. În plus, vor fi mulţi alţi furnizori care vor lucra pentru proiectul minier. „Va fi de lucru pentru toată lumea", zice Cosmin.
Speranţa tinerilor din Roşia e în minerit
Ultimul recensământ al populaţiei, din 2011, ne spune că Roşia Montană are 2.609 suflete. Pe străzi dacă te plimbi ai putea avea senzaţia că roşienii sunt mult mai puţini. Ceva însă n-o să-ţi scape, indiferent pe ce uliţă o apuci. „Noroc bun şi Doamne ajută!", salutul de ordine printre roşieni. Nu e doar o vorbă de duh, ci esenţa întregii lor existenţe.
