Mărturie zguduitoare: “Am ajuns la Viena infectat cu piocianic şi cu stafilococ auriu”
După incendiul de la “Colectiv”, Liviu Popescu a fost unul dintre răniţii grav care au avut şansa să fie trataţi în străinătate. După două săptămâni la Spitalul de Arşi din Bucureşti, tânărul de 29 de ani a fost transportat la Clinica AKH din Viena. În plin scandal al dezinfectanţilor, el dezvăluie coşmarul trăit până la transferul în Austria.
Basist în trupa Up to Eleven, Liviu Popescu s-a numărat printre tinerii din care au muşcat flăcările în seara de 30 octombrie 2015. El e unul dintre supravieţuitorii tragediei din “Colectiv” şi, potrivit medicilor, se află la cinci ani distanţă de o recuperare completă. “Am stat internat în spital 40 de zile, dintre care două săptămâni în România”, povesteşte el pentru dianaseceleanu.ro.
“După primele trei săptămâni la pat am slăbit 12 kilograme şi am pierdut mare parte din masa musculară. Fizioterapeuţii şi kinetoterapeuţii din Viena au fost nevoiţi să mă pună mai întâi pe picioare”, povesteşte basistul.
Recuperarea decurge încet. “Masaj zilnic, ungerea de minimum două ori pe zi cu creme speciale a suprafeţelor arse, purtarea costumelor compresive”, explică Liviu în ce constă tratamentul. “Recuperarea în cazul marilor arşi este însă de lungă durată, fiindcă oricând pot apărea complicaţii. Efectele arsurilor dispar în mulţi ani, interval de timp în care trebuie evitată expunerea la soare”.
Tânărul nu ezită să discute despre sistemul sanitar din România, arătat cu degetul de toată lumea: “Dacă ne referim la cadrele medicale, pot spune că doctorii, asistentele şi infirmierele au fost la înălţime! La Spitalul de Arşi, infrastructura e la pământ: paturi vechi susţinute de cutii de carton, o singură cadă în care erau spălaţi arşii şi deja celebrele infecţii nosocomiale. Eu am fost infectat din a şasea zi pe plaga de pe spate cu bacilul piocianic, o bacterie intraspitalicească foarte rezistentă şi agresivă. Practic, este sensibilă la un singur antibiotic, Colistin, care după mai multe zile de administrare duce la blocaj renal. Până la transferul în Austria am trecut prin dureri insuportabile, temperatură de peste 39 de grade, grefe distruse de bacterii, insomnii. La AKH Viena mi-au găsit şi o formă foarte rezistentă de stafilococ auriu – MRSA. Diferenţa dintre spitale e astronomică. La AKH am stat singur într-un salon de la terapie intensivă, unde nimeni nu intra fără să treacă prin filtre şi fără echipament de protecţie. În cadă eram introdus cu un elevator şi aveam o asistentă doar pentru mine. Aerul era filtrat, se puteau regla temperatura şi umiditatea”.
Liviu se-ntoarce, inevitabil, la problemele din Români: “Dacă vorbim de manageri, decidenţi, miniştri, secretari de stat, aici lucrurile stau trist, fiindcă am fost minţiţi de multe ori. Peste jumătate din răniţii decedaţi au murit din cauza acţiunii defectuoase a celor de mai sus. Nu s-a cerut ajutor din prima clipă, pacienţii au fost transferaţi târziu, nu s-a vorbit despre pericolul infecţiilor. La noi s-a spus că avem condiţii ca în Germania, dar probabil se refereau la Germania secolului XIX”. Unii dintre răniţii de la AKH au fost externaţi foarte repede, cu răni deschise. “Medicii şi asistentele din Austria ne spuneau: <<Statul vostru nu plăteşte facturile. Noi vrem să vă ajutam, dar aceste costuri pică pe umerii contribuabilului austriac>>.
Vocea lui Liviu clocoteşte de revoltă: “Sunt oameni care mor în saloane pentru că se fură medicamente, pentru că umblă gândaci şi pentru că, în 300 de spitale din ţară, totul se dezinfectează cu apă de ploaie, cu soluţii diluate. Oamenii responsabili de asta ar trebui executaţi, este genocid!”
Click! spune
Liviu Popescu a avut arsuri de gradul trei pe ambele mâini şi de gradul 2A-2B pe aproape întreg spatele, fiindu-i afectate parţial urechile şi faţa. La Viena i-a fost curăţată arsura de pe spate i-a fost pusă un fel de piele sintetică, suprathel, care se elimină după o vreme, dar care protejează rana de bacterii. El a fost ţinut sedat, o săptămână, pe un pat cu nisip.
