Povestea filmului „Faleze de nisip“, care l-a scos din minţi pe Nicolae Ceauşescu. A fost inspirat după un fapt real
Imagini în exclusivitate din timpul filmărilor la „Faleze de nisip“ au fost publicate recent de Studiorile Buftea. Pelicula a fost proiectată doar câteva zile în faţa publicului, în ianuarie 1983, după care a fost interzis şi încuiat timp de şapte ani. Regizat de Dan Pița și cu o distribuție de excepție, pelicula „Faleze de nisip”, o ecranizare care are la bază un fapt real, l-a enervat teribil pe dictatorul Nicolae Ceaușescu, care a ordonat interzicerea lui.
Inspirat după un fapt real
Filmul este o ecranizare după romanul lui Bujor Nedelcovici, „Zile de nisip”, publicat în 1979, an în care a şi primit premiul pentru proză acordat de Uniunea Scriitorilor.
„Eram pe ţărmul mării, la Constanţa, pe plaja de la «Hanul Piraţilor». Şi într-o zi, stând lungit pe nisip şi apoi înotând în largul mării, am văzut un tânăr care s-a aplecat spre hainele mele aşezate pe un prosop, le-a luat şi a fugit printre măslinii sălbatici.
Un furt în plină zi şi sub privirile mele. Am reclamat cazul la Miliţia din Constanţa, dar m-am lovit de aceeaşi obtuzitate şi lene din «vremea aceea», dar şi de aroganţa locotenentului Popa.
După câteva zile, am renunţat la reclamaţie şi am plecat la Bucureşti. Dar întâmplarea m-a obsedat…Imaginea «Puştiului», care îmi luase lucrurile de pe plajă şi aparatul de fotografiat, nu mă părăsea.
Aşa că…de fiecare dată când vreau să mă eliberez de o obsesie, încep să scriu un roman“, povestea Bujor Nedelcovici, pentru Adevărul.
Sergiu Nicolaescu a modificat un scenariu și a „a pretins că este coscenarist”
Autorul romanului a povestit un episod care a avut loc înainte de a publica scenariului pentru cinematografie „Faleze de nisip”.
Era vorba de primul scenariu scris pentru film asupra căruia, povestea Nedelcovici, regizorul Sergiu Nicolaescu s-a pretins coscenarist, modificând dramatic originalul. Se numea „Întâlnirea”.
„Un ofiţer se întoarce din război, unde fusese rănit, şi pleacă în Deltă. Încearcă să rămână liniştit în timpul convalescenţei şi să fie cât mai departe de zgomotul şi furia evenimentelor, dar istoria îl implică într-o nouă aventură.
După opt ani în care s-a refuzat aprobarea, scenariul a fost descoperit de Sergiu Nicolaescu, care a dorit să-l ecranizeze. Credeam că o să-mi ceară acordul pentru fiecare modificare. Iluzie! Când am văzut filmul nu l-am recunoscut!
Apăruse un nou personaj, un ilegalist care în scenariu nu exista, soldaţi germani şi mitraliere care trăgeau dezlănţuit în numeroase scene de luptă! Eşec total! Din tot ce-mi imaginasem eu nu rămăsese decât Delta Dunării.
Sergiu Nicolaescu a pretins că era coscenarist şi mi-a cerut să împărţim drepturile de autor. Evident că l-am refuzat, spre surprinderea şi satisfacţia lui Marin Theodorescu, directorul Casei de Filme nr. 1. Acestui om i-am prezentat şi scenariul pentru «Faleze de nisip», care a fost aprobat şi realizat în regia lui Dan Piţa“, a explicat scriitorul pentru sursa citată.
„Faleze de nisip”, cu o distribuție de excepție
Dan Piza a ales pentru acest film spuma cinematogtrafiei: Victor Rebengiuc Carmen Galin, Gheorghe Visu, Marin Moraru, Valentin Uritescu, Vasile Cosma, Ion Vîlcu, Petre Tanasievici, Ovidiu Schumacher, Oana Pellea, Vasile Niţulescu şi Dorel Vişan.
Scenariul a trecut prin sita deasă a cenzurii si a suferit mai multe modificări.
Pelicula a avut premiera la cinematograful „Scala“, la 31 ianuarie 1983.
A fost repede scos din program, iar Dan Pița a fost cel care l-a anunțat pe scriitor că filmul a fost interzis.
„Mi s-a spus doar că a fost un «ordin de sus»“, şi-a reamintit Bujor Nedelcovici.
„Problema filmului era problema personajului pe care-l jucam eu, un doctor care abuza de funcţia lui de membru de partid şi care manipula poliţia…“, a explicat Victor Rebengiuc la ani distanță în cadrul unei întâlniri cu publicul.
De ce a fost interzis filmul. Explicația comuniștilor
În cadrul „Consfătuirii de lucru pe problemele muncii organizatorice şi politico-educative“ de la Mangalia, Nicolae Ceauşescu a lansat un atac dur la adresa filmului şi a trasat sarcini clare pentru ca asemenea „abateri“ să nu se mai repete.
„„Avem nevoie de filme bune, revoluţionare care să prezinte măreţele realizări ale partidului nostru, să mobilizeze şi să înfăţişeze eroi care să constituie un model de muncă şi de viaţă. Or, tovarăşi, am văzut câteva filme care nu numai că nu prezintă modele de eroi în viaţă şi muncă, ci dimpotrivă, prezintă nişte elemente care se mai întâlnesc doar la periferia societăţii. Am văzut nu demult un film prezentând un muncitor.
Un tânăr muncitor. La Marea Neagră. Ce reprezintă astăzi tineretul nostru, tânărul muncitor? Ştiţi bine, mă întâlnesc cu milioane...Permanent! Discut, îi cunosc...Şi acest scenarist, nu ştiu de unde a găsit un tânăr muncitor care s-a apucat să fure ceva de pe plajă şi întregul film este legat de a demonstra că totuşi a furat, deşi tânărul a demonstrat că nu furase....
Şi toată această decadenţă, care se vede că este în capul scenariştilor şi regizorilor. Şi asta le puteţi spune că am spus-o eu! (…) Nu se poate să mai admitem să se producă asemenea filme”, a spus Ceușescu în 1983, referindu-se la „Faleze de nisip”.
Filmul a fost reluat în cinematografe în 1990.
Până atunci, despre filmul lui Dan Piţa nu s-a mai vorbit absolut deloc, fiind omis până şi din dicţionarele de specialitate şi din materialele de sinteză pe care Asociaţia Cineaştilor le realiza periodic.
