Povestea reală a unui antreprenor de succes a revoltat o țară întreagă: „Plătesc milioane la stat, dar pentru copilul meu nu mai sunt fonduri”
Sandu Băbaşan (42 ani), un cunoscut antreprenor în IT, născut în Satu Mare şi stabilit la Cluj-Napoca, trage un semnal de alarmă cu privire la sistemul de sănătate românesc la care cotizăm degeaba. La recomandarea medicului de familie, omul de afaceri a vrut să-i facă fetiţei sale un set de analize, însă nu a fost posibil. Motivul? Lipsa fondurilor publice invocată de Casa de Asigurări de Sănătate. Un sistem de sănătate disfuncţional, pentru care cetăţeanul simplu este obligat să cotizeze lună de lună, dar fără a beneficia de absolut nimic prin acest lucru.
„Plătesc milioane la stat. Dar când vine vorba de sănătatea copilului meu, România îmi spune: «Nu mai avem fonduri». Scriu asta pentru că am obosit să aud: «Aşa merge la noi». Nu, nu «merge». Merge doar pentru cine n-are treabă cu realitatea. Eu o am. Am două fetiţe, gemene. Una dintre ele a avut nevoie de analize uzuale, nimic exotic: hemoleucogramă, fier/feritină, vitamina D – verificări de rutină pentru copii, recomandate de medicul de familie. Am bilet de trimitere. Am contribuţii plătite corect. Şi totuşi, am ajuns să mă simt ca şi cum aş cerşi sănătate, după ce, anual, plătesc milioane de lei la stat“, şi-a început Băbăşan relatarea, preluată de „Adevărul”.
Antreprenorul a povestit pe Facebook întreaga sa luptă cu sistemul, pas cu pas.
„Ziua 1. Biletul de trimitere. Dimineaţă, medicul de familie. Consult, explicaţii, totul profesionist. Ne dă bilet de trimitere pentru analizele recomandate. Întreb explicit: «Cu biletul ăsta, putem face analizele, când?». «Depinde de laboratoare. Sunaţi, unele au fonduri la început de lună. Dacă nu, vă programează mai încolo».” În zilele următoare, el a sunat la mai multe laboratoare pentru analize, dar cu acelaşi rezultat: niciunul.
„Zilele 2–3. Telefonul meu devine call-center. Îmi fac listă cu laboratoare. Sun. Notez, disciplinat (ca la birou). Laborator 1: «Bună ziua, avem bilet de trimitere pentru copil, analize uzuale». «Nu mai avem fonduri. Revenim cu programări după data de 15… dacă se realocă ceva.» Laborator 2: «Avem loc peste 3 săptămâni pentru trimitere. Dacă doriţi mai repede, pe plată e loc mâine». Laborator 3: «Preluăm bilete doar în primele 3 zile ale lunii. Ulterior, doar contracost.» Laborator 4: «Fondurile s-au epuizat în dimineaţa asta. Puteţi încerca la alt furnizor.» Şi tot aşa. În paralel, trimit emailuri, încerc formulare online. Răspunsurile variază între răspunsuri standard politicoase - «nu ţine de noi», «plafonul de la Casă» - şi tăceri lungi“, mai scrie Băbaşan. Exasperat, tatăl şi-a luat fiica de mână şi a început turul laboratoarelor.
A ţinut un jurnal despre drumurile făcute
„Ziua 4. Turul laboratoarelor: ediţia «plimbă-ursul». Merg personal, cu biletul de trimitere în mână şi cu copilul după mine, pentru că uneori «dacă veniţi la recepţie, vedem ce putem face». Recepţia A: «Ne pare rău, s-a terminat plafonul». «Şi pentru copii? E bilet de la medic». «Ştiu. Dacă doriţi, pe plată vă pot programa astăzi». Recepţia B: «Luaţi un număr de ordine, vă trecem pe listă şi vă sunăm când se deblochează». «Când adică?», «Nu vă pot spune. Poate peste 2–3 săptămâni». Recepţia C: «Încercaţi la CNAS să vedeţi ce alte centre au fonduri». Adică eu trebuie să sun în toată ţara ca să verific unde mai există în România? Zâmbet amar, din empatie. Angajaţii nu sunt problema. Sistemul e“, mai adaugă el.
Exasperat, antreprenorul s-a decis să sune la Casa de Asigurări de Sănătate. Suficient încât să se convingă de dezorganizarea de acolo.
„Ziua 5. Încercarea instituţională. Sun la Casă. Sun la call-center-uri. Citesc proceduri. Aflu de excepţii, priorităţi, liste. Practic, aceeaşi idee: nu există un drept efectiv, există doar DEZORGANIZARE ŞI LIPSĂ DE PREDICTIBILITATE. Între timp, întrebarea pe care niciun părinte n-ar trebui să şi-o pună: aştept 3 săptămâni cu acea trimitere sau plătesc mâine la privat? Ştiţi răspunsul. L-am plătit, pentru a doua oară, deci. Pentru că n-am de ales. Şi mi-am înghiţit frustrarea ştiind că nu toţi îşi permit «scurtătura» asta. Eu am norocul să pot plăti. Dar sistemul nu e construit pentru copii, ci pentru plafon“, remarcă Băbaşan.
Absurdul situaţiei l-a revoltat şi mai mult, fiind conştient că alţi oameni nu au resurse pentru tot acest circ chinuitor, deşi ar trebui să aibă acces facil la servicii, prin lege, dar serviciile promise de stat nu sunt disponibile decât în rare cazuri. Previzibil, antreprenorul a plătit costul analizelor medicale pentru fetiţa sa, însă a ţinut să atragă atenţia câţi alţi părinţi nu îşi permit să facă acest lucru, iar alţi copii depind efectiv de aceste analize medicale.
