Prima reacție a soției lui Ionel Ganea, după accidentul în care copilul lor a fost rănit grav: „Ce căuta acea mașină oprită pe marginea drumului?”
Monica Ganea, soția fostului fotbalist Ionel Ganea, a vorbit pentru prima dată despre tragedia petrecută vineri după-amiază, în urma căreia fiul lor de doar doi ani a fost grav rănit.
Accidentul a avut loc între localitatea Hurez și municipiul Făgăraș, iar în mașină se aflau Ionel Ganea și copilul, aflat pe scaunul din dreapta, fără centură de siguranță și fără scaun special pentru vârsta lui.
Impactul a fost extrem de violent, iar băiețelul a suferit un traumatism cranio-cerebral sever, intrând în stop cardio-respirator.
A fost resuscitat la fața locului și transportat cu un elicopter SMURD la Spitalul Județean din Târgu Mureș, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. Starea lui rămâne critică.
„Sperăm la o minune” – Monica Ganea, cu sufletul frânt
La trei zile după accident, Monica Ganea a rupt tăcerea. „Nu este bine băiețelul nostru, dar ne rugăm la Dumnezeu. Sperăm la o minune. Medicii sunt rezervați”, a declarat ea pentru sport.ro, cu vocea frântă de durere. Mama a relatat că fiul lor s-a trezit devreme și îl striga insistent pe tatăl său, motiv pentru care Ionel Ganea l-a luat cu el. Nenorocirea s-a produs pe drumul către mama copilului.
Monica Ganea a criticat reacțiile din presă și de pe rețelele sociale, care îl învinovățesc pe Ionel Ganea pentru producerea accidentului. Ea a adus în atenție un detaliu trecut cu vederea: „Ce caută acea mașină oprită pe marginea drumului, fără avarii sau triunghi de semnalizare? Sincer, așteptam și din presă un apel la rugăciune, nu să se calce pe sufletul unui părinte…”
„Cel mai bun tată de pe pământ” – un portret sincer al lui Ionel Ganea
În ciuda acuzațiilor, Monica Ganea își apără soțul cu fermitate. „Doar eu aș avea dreptul să-l judec, dar nu simt asta. Ionel a fost și este cel mai bun tată pentru Alexandru.”
Ea a descris cum fostul fotbalist a fost implicat în viața copilului: dormea cu el, îl ducea la biserică, îi citea zilnic povești și îl îngrijea când era bolnav. „Nu i-a dat niciodată telefonul în mână, se juca mereu cu el și îi oferea toată atenția.”
În încheiere, Monica a spus cu emoție: „Duminică de duminică, arăta cu degețelul către Învierea Domnului… Poate că nu e cazul să aruncăm cu pietre.”
