Tot ce trebuie să știți despre Bobotează. Tradiții, obiceiuri și ce este „Agheasma Mare”
Pe 6 ianuarie se sărbătorește „Botezul Domnului”, cunoscut in popor sub denumirea de „Bobotează”. Este una dintre cele mai importante sărbători creștine iar în ajunul și în ziua de „Bobotează”, în toate bisericile ortodoxe se sfințește „Agheasma Mare”, care are și propria slujbă. Aceasta are o semnificație de purificare, binecuvântare și vindecare, fiind considerată mai puternică decât „Agheasma Mică”, apa sfințită în biserică la fiecare zi de întâi a lunii.
Ce trebuie să știți despre „Bobotează”
Biserica mai numeşte „Boboteaza” şi “Arătarea Domnului”, “Dumnezeiasca Arătare” sau “Epifania”, aceasta din urmă denumire provenind din limba greacă. şi însemnând “arătare”, “descoperire”, “revelare”.
Ortodocşii prăznuiesc în această zi botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Potrivit crestinortodox.ro, în această perioadă, în pustiul Iordanului îşi începuse activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învăţătura sa, acesta ajunsese să uimească şi să atragă mulţi oameni.
Deşi învăţăturile sale erau înscrise în Legea lui Moise, Ioan Botezătorul venea cu ceva nou: curajul să le spună pe faţă şi să le reamintească permanent oamenilor că “s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Când Mântuitorul a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut şi l-a arătat mulţimilor. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toţi cei patru evanghelişti.
Sărbătoarea „Bobotezei” este amintită din secolul al II lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Până în secolul al IV-lea, evenimentul era organizat împreună cu „Nașterea Domnului”, pe 6 ianuarie. Incepând cu secolul al IV lea, cele două sărbatori au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea „Nașterii Domnului” și 6 ianuarie pentru „Botezul Domnului”.
Tradiții și obiceiuri de „Bobotează”
-„Ajunul Bobotezei”, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca ajunul Crăciunului sau „Vinerea Mare” dinaintea Paştilor. Tot în ajunul „Bobotezei”, preoţii merg la casele credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită, binecuvântarea „Sfintei Treimi”.
-Tot în „Ajunul Bobotezei”, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se pun 12 feluri de mâncare: coliva, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiușe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, pește prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau „Chiralesa”, pentru a sfinţi masa. „Chiralesa” provine din neo-greaca şi înseamnă “Doamne, miluieşte!”. Există credinţa că, strigând “Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).
-Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o dublă chemare a „Sfântului Duh”, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.
-La români, ziua de „Bobotează” cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se afla ursitul, se fac prorociri despre noul an.
-Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care o spectaculoasă întrecere de înot a bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată în apă de preot şi cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.
-Un obicei de „Bobotează” în unele zone din nordul României este „Iordănitul” femeilor potrivit sursei citate. Ce prevede acesta? Femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau „pe sus” bărbaţii care apăreau întâmplător pe drum, îi duceau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântâna sau dintr-un râu.
-Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase și o rămurică de busuioc pe care o pun sub pernă.
-O supersitiție veche despre „Bobotează” spune că nu este bine să speli rufe timp de 9 zile după această sărbătoare, având în vedere că aceasta este ziua în care se sfințesc toate apele. În Biserica Română această tradiție a fost explicată astfel: este greșită credința potrivit căreia nu se spală rufe timp de 9 zile după Bobotează, interdicția este valabilă doar în zilele în care este sărbătoare cu cruce roșie.
Ce este „Agheasma Mare” și diferența față de „Agheasma Mică”
Agheasma (din greacă agiasma, "sfințire") este apa sfințită de preot, în bisericile ortodoxe sau catolice, folosită pentru binecuvântarea credincioșilor și a caselor, simbolizând botezul. Există „Agheasma Mare”, sfințită special de „Bobotează” (Epifanie), cu puteri deosebite, și „Agheasma Mică” (sau «şfestanie»), sfințită de obicei la fiecare zi întâi a lunii.
„Aghiasma Mare” se oficiază în amintirea „Botezului Domnului” de către Ioan în Iordan, atât în ajunul „Bobotezei”, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele, cât şi în ziua „Bobotezei”, când se sfinţeşte apa pe care credincioşii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.
Cum se ia „Agheasma Mare”
„Agheasma Mare” se ia în perioada 5-14 ianuarie, dar poate fi consumată și din ajun. Cu dezlegarea preotului poate fi luată și cu alte ocazii, când există mari probleme.
-Agheasma se ia dimineața, înainte de orice altă mâncare sau băutură, pe nemâncate.
-Înainte de a lua „apa sfântă” se spune o rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu.
-Cum se consumă? Se iau câteva picături de „Agheasmă Mare”, sau cât se consideră necesar, dar cu moderație.
-Se consumă cu credință, ca un leac pentru suflet și trup, nu ca pe o simplă apă.
Cu Agheasma Mare (Sfânta Agheasmă), în context ortodox, se sfințesc în special apa din fântâni, izvoare și râuri, dar și casele și sufletele credincioșilor, simbolizând purificarea, binecuvântarea, alungarea duhurilor rele și pregătirea pentru taina Sfintei Împărtășanii.
Agheasma Mare” mai poater fi folosită cu ocazii speciale, la sfințirea apei din fântâni, izvoare și râuri, dar și a caselor și lucrurilor din casă, simbolizând purificarea, binecuvântarea, alungarea duhurilor rele.
