Tradiţii pentru spor şi sănătate de Bobotează
Duminică, 6 ianuarie, creştinii prăznuiesc Botezul Domnului, eveniment sfânt, cunoscut în tradiţia populară sub denumirea de Bobotează. Totodată, la marele praznic împărătesc al Botezului Mântuitorului în apa Iordanului, denumit şi Epifanie sau Teophanie, se prăznuieşte sfânta şi dumnezeiasca arătare a Domnului Iisus Hristos.
Istoricul sărbătorii
Termenii de Epifanie sau Teophanie, care provin din limba greacă (în traducere înseamnă „arătare", „descoperire"), se referă la momentul când Iisus a fost botezat: atunci cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel şi a stat deasupra Sa, iar Tatăl ceresc a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel Iubit, întru Care am Binevoit!" (menţionează evanghelistul Matei 3, 17). De aceea, referindu-se la afirmaţia Tatălui ceresc, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat". De fapt, Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer declară că Iisus este Fiul său.
Iisus a primit Botezul la vârsta de 30 de ani, vârsta maturităţii la evrei, iar de atunci a început să propovăduiască.
În Evanghelii se spune că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan, cerându-i acestuia să-l boteze şi pe El. Iisus nu avea nevoie să fie curăţit de păcate, deoarece era Dumnezeu-Omul; prin Botez însă, Iisus voia să sfinţească creaţia.
Tot în Evanghelii se spune că, odată cu botezul Mântuitorului se redeschid izvoarelor harului, închise pentru om şi pentru întreaga creaţie, iar rugăciunea rostită la slujba de Bobotează: "Astăzi firea apelor se sfinţeşte...", are o semnificaţie aparte. Harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfinţire a apei doar peste apa pregatită din timp pentru acest moment.
Botezul Domnului şi Sfânta taină a botezului creştin
Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi, astfel, El a început zidirea unui om nou. Hristos a curăţit prin cufundarea Sa în Iordan creaţia întinată de căderea omului în păcat şi a înlăturat puterea satanei. Astfel, când Iisus S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creaţie.
În rugăciunea rostită la sfinţirea apei pregătită pentru Botez, preotul invocă venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea Duhului Sfânt, un loc al naşterii omului nou, botezat în Hristos.
Cu praznicul de Bobotează, urmat de sărbătoarea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, în data de 7 ianuarie, se încheie ciclul tradiţionalelor sărbători de iarnă. Prin ritualul specific evenimentului religios, în ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, prin rugăciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte Agheasma Mare; de asemenea, se sfinţesc apele mari şi se purifică mediul înconjurător de forţele malefice.
Agheasma Mare este folosită la sfinţirea caselor credincioşilor. Cu Agheasmă Mare se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfinţite, cum ar fi: prapurii, crucile şi troiţele, clopotele, vasele şi veşmintele liturgice, icoanele, bisericile, Sfântul şi Marelei Mir.
.Agheazma, adică apa sfinţită de Bobotează prin harul preoţilor, în cadrul unui ceremonial religios, primeşte virtuţi terapeutice miraculoase şi nu se strică de-a lungul anului; apa sfinţită alungă bolile şi spiritele malefice. Agheazma este apa „vie", leacul care revigorează trupul şi sufletul.
Agheazma se bea dimineaţa, înainte de micul dejun, în zilele de post, de sărbători sau la ceas de boală sau de mare necaz.
În marile laboratoare ale lumii, cercetătorii au constatat că apa are memorie, că poate păstra în amintire emoţiile oamenilor. În acelaşi timp, cercetătorii au dovedit că apa are proprietăţi ieşite din comun, că poate să transmită, pe mai departe, proprietăţile ei. De aceea, specialiştii spun că agheasma păstrează în memorie rugăciunea de la slujba de sfinţire. În urma cercetărilor, Vlail Kaznacheev, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din Novosibirsk, precizează că, stropirea cu apă sfinţită a plantelor muribunde sau a animalelor bolnave, le readuce la viaţă. Totuşi, omul de ştiinţă mai adaugă în pledoaria sa că nici un chimist nu poate explica acest lucru. Dar spune, fără rezerve, că apa sfinţită are o compoziţie chimică deosebită. Dacă într-un vas care conţine apă obişnuită se toarnă puţină agheasmă, atunci toată apa din acel recipient primeşte proprietăţile apei sfinţite.
Referitor la puterea agheasmei, savantul japonez Emoto Masaru aduce un alt argument: apa reacţionează la rugăciuni şi formează cristale frumoase, luminoase; în schimb, la discuţii dure sau la injurii, apa formează cristale întunecate. În numeroasele studii (mai bine de 1000), elecrofiziciana Angelina Malakovskaia de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a constatat că starea de sănătate a credincioşilor care se roagă la biserică este mai bună, iar participarea la slujba religioasă reglează valorile tensiunii arteriale. Tot specialiştii spun că semnul crucii are o putere miraculoasă asupra microbilor patogeni, atât asupra apei de la robinet, cât şi asupra celor din apele curgătoare şi din râuri, fiind mai eficient chiar decât aparatele moderne de dezinfecţie.
Tradiţii pentru spor şi sănătate de Bobotează
În ziua de Bobotează, preoţii sfinţesc apele şi stropesc cu agheazmă casele şi lucrurile din gospodăria fiecărui credincios, pentru ca toată
Sărbătoarea Bobotezei se asociază cu practicarea unor ritualuri. După liturghie, preotul, însoţit de credincioşii din acea localitate, merg în procesiune pe malul apei pentru sfinţirea acesteia. Spre seară, vânătorii şi pădurarii trag cu puşca peste oglinda apei, pentru alungarea duhurilor rele, cuibărite în apă. Râurile, fluviile şi lacurile sunt purificate acum şi, de aceea, femeile nu au voie să spele rufe în apele curgătoare sau în gospodărie vreme de opt zile. Când este foarte frig (proverbialul ger al Bobotezei), se pregăteşte „Crucea de gheaţă a Bobotezei .", în curtea lăcaşurilor de cult.
La sfârşitul slujbei de sfinţire a apelor curgătoare, o cruce de lemn este aruncată în apă, iar tinerii care vor s-o recupereze din apă sunt răsplătiţi cu colaci, cu fructe şi cu bani.
De la această procesiune, alaiul se îndreaptă spre biserică, iar preotul stropeşte cu apă sfinţită casele, oamenii şi animalele întâlnite în drum.
De Bobotează, potrivit tradiţiei, se consumă alimente specifice: grâu fiert cu miere, iar după apusul soarelui se poate mânca şi piftie.
Acum bărbatul cel mai vârstnic şi cel mai respectat, sorcoveşte pe străzile acelei localităţi, pentru vreme bună şi pentru ca holdele să fie mănoase şi pomii să rodească mai mult decât în anul precedent.
În ajunul Bobotezei se fac ritualuri de aflare a destinului: fetele necăsătorite iau de la preot un fir de busuioc sfinţit, plantă investită cu puteri magice, folosită în ritualul de chemare a ursitului. Fata care vrea să-şi afle destinul, trebuie să postească, să se roage şi să pună busuiocul sub pernă, în ajunul sărbătorii.
În acelaşi scop, pentru a afla cine este ursitul, o tânără care vrea să-şi afle destinul trebuie să pregătească o turtă din făină, din sare şi din apă. Fata trebuie să mănânce turta în ajunul Bobotezii, fără să bea apă. Tânărul care-i aduce apă în vis şi o strigă pe nume, va fi ursitul ei.
După sfinţirea apei, se stropesc cu agheasmă şi animalele din gospodărie-oile, porcii şi boii, animale binecuvântate de Dumnezeu. În schimb, nu se stropesc cu agheasmă caii şi iepurii, care se pot preface în diavoli.
Tinerele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează, în mod sigur se vor căsători în acel an.
De Bobotează, gospodinele nu au voie să dea nimic cu împrumut: obiecte sau bani.
În tradiţia populară, se mai spune că mamele care le-au murit copiii nebotezaţi sau i-au născut morţi, trebuie să ia agheasmă şi să meargă împreună cu preotul la mormintele acestora. Acolo vor turna agheasma peste mormintele acelor prunci, apoi preotul îi va boteaza cu numele Ion. O dată îndeplinit acest ritual, se consideră că, timp de trei ani, acel copil a fost botezat..Tot de Bobotează, în zonele rurale se păstrează obiceiul integrării tinerelor neveste în comunitatea femeilor măritate, prin stropirea tinerelor respective cu apă din fântâna gospodăriei sau dintr-un râu binecuvântat de preot.
În localităţile situate pe malul Dunării sau aproape de Marea Negră, la praznicul de Bobotează se împarte apă sfinţită la casele gospodarilor. De asemenea, tot în aceste localităţi se mai respectată o veche tradiţie: episcopul sau un preot din acea comunitate aruncă o cruce sfinţită de lemn în apă; chiar dacă este un ger de „crapă"pietrele, mai mulţi tineri se aruncă în apă şi caută crucea ; cel care o găseşte şi o aduce arhiereului va avea parte de succes şi de noroc în noul an.
Vremea din ziua de Bobotează o prevesteşte pe cea din timpul anului. Dacă este crivăţ, vor fi roade bogate; dacă vremea este mai blândă şi curge apa din streaşină, se face vinul bun. De asemenea, dacă e promoroacă pe pomi, va fi un an îmbelşugat. Când plouă de Bobotează, urmează o iarnă lungă, iar dacă va fi o zi mai călduroasă, urmează o vară frumoasă.
