Tradiţii pentru spor şi sănătate la prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Sfântul şi Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre tămăduitorii de boli şi făcător de minuni din Tesalonic, este cinstit de Biserica Ortodoxă în ziua de 26 octombrie. Trăitor la sfârşitul secolului al III-lea şi la începutul secolului al IV-lea, în vremea împăraţilor Diocletian şi Maximian Galeriu, persecutori aprigi ai creştinilor, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir este un model exemplar de viaţă creştină, care l-a preamărit pe Hristos toată viaţa.
Dincolo de legendă, Marele Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir atrage mii de pelerini la Biserica din Tesalonic, acolo unde se odihnesc cinstitele sale moaşte. În acelaşi timp, mii de credincioşi participă la slujbe de hram în lăcaşurile de cult ortodoxe, pentru că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este patronul lor spiritual.
Despre viaţa Marelui Mucenic, prezentată în sinaxare, aflăm că acesta era fiul voievodului Tesalonicului. Deşi atunci credinţa creştină era interzisă prin lege, tatăl său era un bun creştin şi se închina lui Dumnezeu acasă, într-o cameră de rugăciune ascunsă, iluminată de două candele de aur, împodobite cu pietre scumpe: prima candelă era închinată Mântuitorului Iisus, iar a doua era dăruită Maicii Sale, Fecioara Maria. Multă vreme, voievodul s-a rugat în taină la Dumnezeu să-i binecuvânteze casa cu un copil. Domnul i-a împlinit dorinţa voievodului şi i -a dăruit un fiu- pe Dimitrie. Pruncul a fost botezat, de asemenea, cu mare discreţie, în prezenţa părinţilor şi a prietenilor creştini. În timp, în famile, Dimitrie a fost educat în spiritul credinţei creştine : un mărturisitor al Lui Hristos şi un credincios, gata să înfăptuiască milostenia.
După moartea voievodului Tesalonicului, împăratul Maximian a apreciat înţelepciunea şi educaţia tânărului Dimitrie şi l-a numit succesorul tatălui său, încredinţându-i misiunea „să cureţe" cetatea de creştini. Locuitorii Tesalonicului l-au întâmpinat pe Dimitrie cu mult entuziasm, iar tânărul voievod a dovedit că este un conducător pregătit să rezolve problemele cetăţii. La scurt timp, Dimitrie a început să propovăduiască Evanghelia, mărturisind cu mult curaj credinţa sa în Hristos. Totodată, el a refuzat să se închine idolilor, chemându-i şi pe alţi localnici la dreapta credinţă. Curând, vestea a ajuns la urechile împăratului, iar mărturisirile lui Dimitrie l-au mâniat cumplit pe împărat, care a poruncit ca voievodul să fie întemniţat. Documentele religioase spun că Dumnezeu i-a trimis credinciosului Dimitrie, întemniţat de împărat, un înger care să-i vestească ce va urma. În acest timp, contemporan cu Dimitrie era vestitul luptător Lie, un om sadic, hidos la chip, renumit pentru cruzimea cu care se lupta cu mulţi locuitori ai Tesalonicului, ucigându-i prin aruncarea în suliţe. Îndurerat de necazurile semenilor, Nestor, un tânăr creştin, a mers la Dimitrie în temniţă şi l-a rugat să-l binecuvânteze. El voia să se lupte cu Lie, să-l învingă pe protejatul împăratului, salvându-i pe locuitorii cetăţii, sacrificaţi în jocurile publice, preferate de împărat.
La o dată de 26 octombrie, Nestor l-a invocat pe Dumnezeul lui Dimitrie când s-a luptat cu fiorosul Lie, şi l-a străpuns cu lancea. Mâniat de cele întâmplate, împăratulul a poruncit uciderea învingătorului şi a lui Dimitrie, care l-a binecuvântat pe Nestor. Lui Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost ucis cu suliţele de soldaţii care au pătruns în temniţă. Trupul voievodului a fost îngropat în secret de un credincios. Dovezile religioase mai precizează că la moartea Sfântului a fost martor un slujitor credincios, Lupul, care a folosit haina şi inelul Sfântului la tămăduirea multor bolnavi.
Cercetătorii documentelor religioase precizează că Marele Mucenic a fost martirizat la Sirmium (Mitroviţa, în Serbia), dar moaştele sale au fost aduse la Tesalonic, la 26 octombrie 413. Pe locul martirajului, a fost înălţată o bisericuţă, în care s-au împlinit multe tămăduiri miraculoase. Leontie, un credincios bogat, s-a vindecat rugându-se în acest sfânt lăcaş. Drept mulţumire, el a dărâmat modesta construcţie pentru a construi un lăcaş sfânt mai încăpător. În timpul săpăturilor la temelie, s-au descoperit moaştele Sfântului Dimitrie.
Astăzi, sfintele moaşte ale Marelui Mucenic se odihnesc într-o bisericuţă în miniatură, aşezată într-una dintre cele mai impresionante biserici ortodoxe din Tesalonic - Biserica Sfântul Dumitru.
Biserica Sfântului Dimitrie din Salonic, monument UNESCO. (Foto: wikipedia.org)
Tradiţii de spor şi sănătate
Prognoze în ziua praznicului Sfântului Dumitru
Sfântul Dumitru este considerat patronul păstorilor. În acestă zi, ciobanii obişnuiesc să împlinească o veche datină pentru a afla cum va fi iarna care urmează. Ei aşază un cojoc în mijlocul locului unde se adună oile şi aşteaptă să se aşeze o oaie pe acel cojoc. Dacă pe cojoc se culcă o oaie neagră, va urma o iarnă blândă, dar dacă pe cojoc se culcă o oaie albă, atunci, în mod sigur, va fi o iarnă grea.
Tot ca o prognoză, se mai practică un ritual. Se urmăreşte, de asemenea, ce culoare are oaia care se trezeşte prima în dimineaţa sărbătorii: dacă se trezeşte o oaie albă şi merge spre Sud, iarna va fi foarte grea. Dacă se trezeşte o oaie neagră şi pleacă spre nord, urmează o iarnă uşoară.
Dacă în ziua praznicului vremea este rece, urmează o iarnă blândă; în schimb, o zi însorită anticipează o toamnă lungă, cu vreme frumoasă.
De Sânmedru, aşa cum i se spune sărbătorii în popor, este „Ziua Soroacelor; acum se încheie socotelile, slujbele sezoniere şi alte înţelegeri încheiate cu şase luni în urmă. Cu această ocazie românii fac focuri în curtea gospodăriei lor, iar copiii sar peste flacăra acestora pentru a fi sănătoşi, iar tinerii, care urmează ritualul, doresc să se căsătorească.
Tot acum, se practică obiceiul separării oilor, iar ciobanii care le-au avut în grijă, pe timpul verii la munte, le restituie proprietarilor.
Din fiecare turmă este aleasă prima oaie care este mulsă pe pragul grajdului. Cu acest lapte sunt stropite toate oile şi grajdul; stăpânul oilor face semnul crucii şi rosteşte urarea: Cum ea a dat lapte/ aşa să daţi şi voi /acum/ şi cât veţi trăi. Ciobanii reveniţi în sat cu oile sunt îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi sunt întâmpinaţi cu bucurie de membrii comunităţii respective. Momentul sărbătoresc este urmat de o petrecere.
Din ajunul sărbătorii până a doua zi seara, în curtea gospodăriilor se aprind focuri, peste care sar copiii; se spune că ritualul are puterea să alunge ghinionul şi boala.
După ce se stinge focul, gopodarul este bine să aleagă din cenuşă cărbunele cel mai mare şi să-l arunce în grădină. Se spune că împlinind acest străvechi obicei, gospodarul va avea rod bogat în anul următor.
În ziua praznicului se dăruiesc ofrande prietenilor şi rudelor: se împarte câte o sticlă de vin din noua recoltă şi câte două pâini proaspete, pentru ca în anul care vine să fie spor şi sănătate şi în familia respectivă, iar doctorul să vină doar în calitate de musafir.
Ţăranii îl cinstesc astfel pe Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, cel care a dăruit oamenilor vinul, care se sfinţeşte pentru Sfânta Împărtăşanie.
La biserică, se sfinţesc şi alte ofrande: grâu fiert, nuci, mere şi covrigi; după slujbă, aceste daruri se împart săracilor şi copiilor, pentru sufletul rudelor decedate.
De asemenea, se mai practică un ritual bun pentru atragerea norocului şi pentru sporul casei. În ziua praznicului, se face pomană cu grâu fiert în care se adaugă unt, lapte sau brânză. De asemenea, vasele cu aceste ofrande se sfinţesc la biserică şi se împart persoanelor foarte sărace sau bolnave.
