Un puști de nici șase ani poate fi ucis de propriile emoții. Îl ține în viață o baterie. Acum are nevoie de una nouă
Povestea lui Dorian, un băiețel de nici șase ani, este mai mult decât emoționantă – este un strigăt disperat după ajutor. Râsul și supărarea, două reacții firești ale copilăriei, sunt pentru el potențiali factori letali. Suferă de o formă severă de epilepsie, dobândită în urma unor erori medicale, iar singura armă împotriva crizelor este un stimulator montat sub piele, care funcționează cu baterii aproape epuizate. Fără operația de schimbare a acestora, viața lui Dorian este în pericol.
Oricine poate dona 2 euro printr-un SMS la numărul 8848 (fără recurență) – un gest mic, dar cu o uriașă valoare pentru familia sa.
S-a născut prematur
Dorian s-a născut prematur, la doar 35 de săptămâni, în Turda, într-o sală de nașteri lipsită de dotările esențiale pentru un astfel de caz. Mama sa, Andreia, i-a cerut insistent medicului să îi permită să nască la Cluj-Napoca, unde existau incubatoare și personal specializat. Refuzul a fost categoric și brutal: „Dar ce? Tu nu poți să naști aici?”.
Operația de cezariană a fost, potrivit Andreiei, „mutilantă” atât pentru ea, cât și pentru copil. Dorian s-a zbătut în pântecele mamei în timpul intervenției, iar după naștere a suferit două convulsii. Nu i-a fost arătat, nu i s-a permis să-l audă, iar timp de patru zile nu a știut unde este copilul ei.
„Ai un copil handicapat. De ce te chinui?"
Aceasta a fost replica halucinantă a medicului atunci când mama l-a întrebat unde este Dorian. Aflată în suferință, izolată și cu telefonul confiscat, Andreia a reușit să își contacteze familia abia după ce o asistentă i-a oferit propriul telefon. A aflat că bebelușul fusese transferat la Cluj, identificat doar ca „Băiețel, transferat de la Turda”.
Medicul de la Cluj, impresionat de poveste, a cerut ca Andreia să fie urgent adusă lângă copil. Dar începutul coșmarului abia se contura.
Epilepsie severă, diagnostic tardiv
La șase luni, Dorian a avut prima criză epileptică. De atunci, viața familiei Făgădar s-a transformat într-un haos de teamă și incertitudine.
„Nu mai spunea ‘mama’, nu mai spunea ‘tata’, rămânea blocat, se uita într-un punct fix”, povestește Andreia.
Crizele epileptice au crescut rapid, ajungând la peste 25 pe zi. La nici doi ani, copilul lua șapte medicamente neurologice, fără rezultat. Au fost momente când Dorian a avut nevoie de resuscitare și oxigen pentru a-și reveni.
Un implant care i-a oferit copilăria înapoi
Părinții au reușit să îl ducă pe Dorian în Turcia, unde medicii l-au diagnosticat corect: epilepsie farmacorezistentă, provocată, cel mai probabil, de traumele nașterii. Soluția: un stimulator vagal (VNS), montat sub piele, care trimite impulsuri menite să reducă severitatea și frecvența crizelor.
Rezultatul? Peste 80% reducere a convulsiilor. Dorian a început să zâmbească, să vorbească, să își strige părinții și să își recunoască jucăriile. Dar bateria care alimentează acest stimulator este acum pe final. Fără ea, convulsiile pot reveni – și pot fi fatale.
33.000 de euro, prețul unei șanse la viață
Operația de înlocuire a bateriei costă între 33.000 și 37.000 de euro. O sumă imposibil de acoperit pentru familia sa, dar una pe care împreună o putem aduna, pas cu pas, SMS cu SMS.
Trimite acum un SMS de 2 euro la 8848 (număr fără recurență) sau donează prin card, transfer bancar sau PayPal – pentru românii din diaspora. Fondurile merg în contul Fundației Mereu Aproape, în cadrul Fondului de Solidaritate, și vor fi folosite pentru salvarea lui Dorian.
Dorian este un copil care nu are voie să râdă cu poftă sau să se supere prea tare. Trăiește cu o limitare pe care niciun copil nu ar trebui să o cunoască. Dar are șansa la o copilărie normală – cu condiția să îl ajutăm.
