Unde se află uzina metalurgică Ciocanul, cea care stârnea hohote de râs. A dispărut brusc, după 200 de ani
La poalele Munților Poiana Ruscă, într-un peisaj sălbatic din județul Timiș, se află comuna Nădrag, un loc care timp de două secole a trăit și s-a dezvoltat în umbra unei industrii ce părea eternă.
Uzina metalurgică locală, cunoscută mai târziu sub numele „Ciocanul”, a fost inima acestei comunități și un simbol al transformărilor prin care a trecut România, de la Imperiul Austro-Ungar la era comunistă și apoi la tranziția post-decembristă, potrivit Adevarul.ro.
Deși numele „Ciocanul” a stârnit de multe ori hohote de râs, fiind un termen regional pentru pantalon sau izmană, dispariția acestei uzine la sfârșitul anilor ’90 a lăsat un gol imens în rândul localnicilor.
Cei aproape 2.000 de muncitori care și-au pierdut locurile de muncă au fost nevoiți să-și părăsească satul natal în căutarea unui trai mai bun. Astăzi, locul unde odinioară se ridicau halele fabricii este doar o amintire, iar comuna, care cândva prospera datorită resurselor naturale din zonă, este o umbră a ceea ce a fost odată.
Două secole de metalurgie în Nădrag
Industria metalurgică din Nădrag a început în 1823, odată cu construcția primului furnal. Zăcămintele bogate de fier din Munții Poiana Ruscă și pădurile vaste ce ofereau lemnul necesar pentru cărbune au făcut din această zonă una propice pentru dezvoltarea unei industrii moderne.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, mica industrie metalurgică atrăgea coloniști din diverse regiuni ale Imperiului Austro-Ungar – germani, slovaci, maghiari și români.
„Societatea de fier din Jdioara”, cum era cunoscută în documentele vremii, a fost primul pas în industrializarea zonei. În anii ‘30, uzina din Nădrag era parte a imperiului industrial „Titan-Nădrag-Călan”, patronat de celebrul industriaș Max Auschnitt.
Acesta, unul dintre cei mai bogați oameni din România interbelică, a extins semnificativ afacerea, aducând uzina din Nădrag în prim-planul economiei metalurgice din Banat.
După naționalizarea din 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, uzina a primit numele „Ciocanul”, un nume care a devenit rapid o sursă de amuzament pentru localnici, dar și un simbol al noii ere industriale. Extinderea fabricii în deceniile următoare a dus la o creștere semnificativă a populației din comună, care a ajuns în anii ’80 la peste 5.000 de locuitori.
Epoca de aur și declinul tragic
În perioada comunistă, uzina Ciocanul a cunoscut o dezvoltare rapidă, producând tablă și confecții metalice, materiale indispensabile pentru economia planificată a României.
În paralel, în Munții Poiana Ruscă s-au desfășurat cercetări geologice pentru descoperirea altor resurse naturale. Pe lângă fier, plumb și zinc, zona ascundea rezerve de aur, argint, cobalt, crom și uraniu, dar potențialul acestor descoperiri nu a fost niciodată pe deplin valorificat.
După Revoluția din 1989, însă, întreaga industrie metalurgică a României a fost lovită de tranziția economică. Privatizarea uzinei Ciocanul a fost un eșec, iar la mijlocul anilor ’90, societatea intrase deja în lichidare. De la peste 1.500 de angajați, în doar câțiva ani, uzina a ajuns să-și închidă porțile definitiv.
Ultimele activități din uzină au constat în dezafectarea halelor, demontarea utilajelor și colectarea fierului vechi. Localnicii care lucraseră acolo întreaga lor viață au asistat neputincioși la dispariția unui simbol al comunității lor.
Impactul social și prezentul
Pentru comuna Nădrag, închiderea uzinei a fost o tragedie. Rata șomajului a explodat, iar mulți locuitori au fost nevoiți să plece în alte localități sau chiar în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă. De la o comunitate vibrantă, cu peste 5.000 de locuitori în anii ’80, Nădrag a ajuns astăzi să numere mai puțin de 2.500 de oameni.
Fostele cartiere muncitorești, construite pentru angajații uzinei, au rămas în mare parte goale sau degradate. Fabricile și minele din Munții Poiana Ruscă, care altădată ofereau locuri de muncă mii de oameni, sunt acum doar ruine.
Uzina Ciocanul, care a fost cândva mândria localității, este astăzi doar o poveste. Ea simbolizează atât succesul, cât și fragilitatea unui model industrial care nu a reușit să supraviețuiască schimbărilor economice și politice.
Deși numele „Ciocanul” a provocat râsul multora, pentru locuitorii din Nădrag, uzina a fost mai mult decât o simplă fabrică: a fost motorul care a propulsat această comunitate mică și izolată într-o lume modernă. Astăzi, însă, „Ciocanul” rămâne doar o amintire, una care evocă un trecut glorios, dar și o pierdere dureroasă.
