Valea Sighiștel, un paradis sălbatic al peșterilor. Locul este denumit și "paradisul verde"
Valea Sighiştelului este o zonă în care liniştea e la ea acasă. Doar susurul câtorva ape curgătoare se aude în jur. Valea Sighiştelului a devenit rezervaţie naturală datorită multitudinii peşterilor, dar şi a biodiversităţii ei. Este localizată în partea vestică a Munţilor Bihor, în apropiere de localitatea Cîmpani, satul Sighiștel.
Valea Sighiștelului oferă peisaje sălbatice
Valea Sighiștelului este o vale sălbatică şi spectaculoasă. Peisajul este reprezentat de numeroasele peșteri și de chei sălbatice cu pereți înguști și înalți. Valea Sighiștelului oferă turistului, peisaje sălbatice, vegetatie bogată, mici căderei de apă, peșteri, chei sălbatice și o gamă diversă de floră și faună specifică Apusenilor.
De altfel, bazinul Sighiştelului se înscrie între cele mai endocarstificate areale din ţara noastră, cu aproximativ 160 de peşteri răspândite pe numai 15 km2 (peste 10 peşteri/km2 când densitatea la nivelului întregului carst al ţării noastre atinge doar 2,3cavităţi/km2).
Unde este localizată Valea Sighișelului
Numeroasele peșteri care apar pe versați sunt greu accesibile, deoarece drumul de acces este nemarcat, iar cele mai importante dintre peșteri sunt declarate monumente ale naturii, iar unele sunt închise cu porți metalice.
Valea Sighiștelului este localizată în partea vestică a Munţilor Bihor, în apropiere de localitatea Cîmpani, satul Sighiștel. Parte cea mai spectaculoasa a văii Sighișteului este spre amonte, deoarece capătă aspect de chei, cu versanți verticali și înalți, iar în unele zone cheile devin foarte înguste și sălbatice. Accesul prin chei este oprit de o săritoare de circa 7m înălțime, care la ape mari se formează o cascadă frumoasă.
Peștera Drăcoaia
Ajungem și la Peștera Drăcoaia, care se află în versantul drept, la cca. 30 m deasupra văii. La portalul imens al peșterii, se poate ajunge după urcarea unui mic grohotiș, care parcă iese din ea. Se ajunge într-o sală mare cu blocuri de piatră imense. După cca. 100 m, sala se îngustează, se transformă în galerie, care cotește la dreapta.
În timp ce admirăm peștera, este bine să ne mai uităm și sub picioare, pentru că numărul mare de găuri reprezintă adevărate capcane. Galeria urcă din ce în ce mai tare și se termină într-un perete cu scurgeri stalagmitice. Galeriile peșterii continuă, dar noi ne întoarcem la intrare și continuăm să urcăm pe firul ape i unde, cu puțin noroc, putem observa puieți de păstrăv în apa cristalină.
