Ce faci zilnic și nici nu bănuiești că accelerează Alzheimerul. Scapă cât mai repede de acest obicei
Stresul acumulat în tăcere îți poate afecta grav creierul. Un obicei aparent inofensiv, dar repetat constant, accelerează pierderea memoriei și poate crește riscul de Alzheimer.
Studiul care trage semnale de alarmă
Cercetătorii de la The Journal of Prevention of Alzheimer’s Disease au urmărit 1.528 de adulți chinezi-americani din zona Chicago, cu o vârstă medie de 70 de ani, în cadrul studiului Population Study of Chinese Elderly (PINE). Pe durata a patru ani, participanții au susținut trei runde de teste cognitive în dialectul lor preferat, pentru a evita barierele lingvistice.
Analiza a evidențiat un factor decisiv: „internalizarea stresului”, adică tendința de a nu-ți exprima emoțiile sau frustrările și de a evita să ceri ajutor. Cei care au internalizat stresul au înregistrat un ritm mai rapid al declinului memoriei, mai ales în sarcinile de memorare pe termen scurt, precum reamintirea unei liste de cuvinte.
Ce este „internalizarea stresului”
Psihologii explică internalizarea stresului drept acumularea tensiunii și a sentimentului de neputință, combinată cu un control redus asupra obiceiurilor zilnice. Persoanele afectate evită să vorbească despre problemele lor și aleg să le „țină înăuntru”.
Autorii studiului subliniază că acest tipar nu este fix: poate fi modificat prin suport emoțional și intervenții specifice.
Rolul culturii și stereotipurilor
Pentru mulți vârstnici chinezi-americani, factorii culturali sporesc riscul internalizării stresului. Aproximativ 69% sunt imigranți, iar doi din trei vorbesc limitat engleza. Mulți au trăit sub presiunea stereotipului „minoritatea model” – ideea că asiaticii-americani sunt muncitori, independenți și de succes.
Deși aparent pozitiv, acest stereotip poate încuraja ascunderea problemelor, evitarea cererii de ajutor și păstrarea aparențelor, afectând sănătatea mentală și, indirect, memoria.
De ce conexiunile sociale nu încetinesc declinul
Participarea la activități comunitare sau adaptarea culturală a oferit avantaje inițiale la testele de memorie, dar nu a redus ritmul declinului. Beneficiul s-a limitat la un start mai bun, nu la protecție pe termen lung.
Asemănător fenomenului „John Henryism” observat în comunitățile afro-americane, efortul constant de a face față stresului fără sprijin poate avea efecte nocive asupra creierului.
Ce putem face
Internalizarea stresului nu este o boală – este un tipar de coping, deci poate fi schimbat. Recomandările autorilor:
- Educație comunitară pentru a combate stereotipurile care descurajează cererea de ajutor;
- Programe de sănătate mintală adaptate cultural pentru vârstnicii asiatici-americani;
- Instruirea cadrelor medicale pentru a identifica semne subtile de distres emoțional.
Limitele studiului
- Rezultatele se referă la o zonă urbană specifică, deci nu pot fi generalizate la toți chinezii-americani;
- Aproximativ 1.000 de participanți nu au completat toate testele, iar cei rămași erau mai sănătoși;
- Testele au fost adaptate în chineză, dar concepute pentru vorbitori de engleză, ceea ce poate influența rezultatele.
Studiul nu demonstrează că ascunderea stresului cauzează direct pierderea memoriei, dar arată o legătură clară între aceste două fenomene. Concluzia: sănătatea emoțională și cea cognitivă sunt strâns legate, iar modul în care gestionăm stresul poate face diferența.
